Dicționar de sinonime

Sinonime comanditar

Cuvântul „comanditar” are următoarele sinonime:

comanditar ( substantiv )
  • împrumutător
  • sponsor
  • asociat
  • partener


Sinonime Apropiate

  • pereche - cuplu, partener, soț
  • sprijin - ajutor, susținere, ocrotire, reazem, protecție, proptea, pilă, sponsor, protector
  • sprijini - a susține, a propti, a fixa, a rezema, a ajuta, a ocroti, a proteja, a sponsoriza, a se baza
  • tutela - a patrona, a sponsoriza, a garanta, a ajuta, a ocroti, a proteja, a susține
  • interlocutor - partener, participant (la discuție)
  • ligă - uniune, asociație, confederație, grupare
  • coechipier - partener
  • colaborator - conlucrător, asociat, participant
  • cuplu - pereche, soți, parteneri
  • complice - părtaș, asociat, copărtaș, colaborator
  • club - asociație, confrerie, societate, grup, reuniune
  • părtaș - participant, asociat, afiliat, ortac, complice, ajutor, partizan
  • cerc - circumferință, roată, disc, rotocol, colac, ambianță, anturaj, mediu, sferă

Dex comanditar

  • comanditár, ~ă 1 Asociat într-o societate în comandită și care nu răspunde de datoriile acesteia decât în limita aportului său. 2 Persoană care comanditează sau finanțează activitatea altcuiva.
  • COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, și Persoană care comanditează sau, , finanțează. – Din commanditaire.
  • COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, și (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, , finanțează. – Din commanditaire.
  • COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, și (În economia capitalistă) Persoană care comanditează. ♦ Finanțator. Regele și comanditarii săi burghezi și moșieri, celebrau în ziua de 10 mai victoria lor asupra țării, nu victoria țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, 292, 3/4.
  • COMANDITÁR, -Ă , și (Cel) care comanditează, care finanțează; împrumutător în comandită. .
  • COMANDITÁR, -Ă , (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. (
  • comanditár, -ă Persoană care comanditează, care finanțează ◊ „N-a existat nici un terorist în decembrie ’89 pentru că descoperit și pedepsit, i-ar fi scos la iveală pe toți ceilalți împreună cu comanditarii lor.” ◊ „22” 41/94 p. 3 (din commanditaire; , , )
  • COMANDITÁR ~i m. (în unele țări) Persoană care comanditează. /<fr. commanditaire
  • comanditar m. cel ce depune fonduri într’o societate în comandită.
  • *comanditár m. (fr. commanditaire). Com. Cel ce depune fondurĭ într’o societate în comandită.


Sinonimul cuvântului comanditar

Sinonimul cuvântului comanditar


Testează-te!