Dicționar de sinonime
Sinonime comanditar
Cuvântul „comanditar” are următoarele sinonime:
comanditar ( substantiv )
- împrumutător
- sponsor
- asociat
- partener
Sinonime Apropiate
- pereche - cuplu, partener, soț
- sprijin - ajutor, susținere, ocrotire, reazem, protecție, proptea, pilă, sponsor, protector
- sprijini - a susține, a propti, a fixa, a rezema, a ajuta, a ocroti, a proteja, a sponsoriza, a se baza
- tutela - a patrona, a sponsoriza, a garanta, a ajuta, a ocroti, a proteja, a susține
- interlocutor - partener, participant (la discuție)
- ligă - uniune, asociație, confederație, grupare
- coechipier - partener
- colaborator - conlucrător, asociat, participant
- cuplu - pereche, soți, parteneri
- complice - părtaș, asociat, copărtaș, colaborator
- club - asociație, confrerie, societate, grup, reuniune
- părtaș - participant, asociat, afiliat, ortac, complice, ajutor, partizan
- cerc - circumferință, roată, disc, rotocol, colac, ambianță, anturaj, mediu, sferă
Dex comanditar
- comanditár, ~ă 1 Asociat într-o societate în comandită și care nu răspunde de datoriile acesteia decât în limita aportului său. 2 Persoană care comanditează sau finanțează activitatea altcuiva.
- COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, și Persoană care comanditează sau, , finanțează. – Din commanditaire.
- COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, și (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, , finanțează. – Din commanditaire.
- COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, și (În economia capitalistă) Persoană care comanditează. ♦ Finanțator. Regele și comanditarii săi burghezi și moșieri, celebrau în ziua de 10 mai victoria lor asupra țării, nu victoria țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, 292, 3/4.
- COMANDITÁR, -Ă , și (Cel) care comanditează, care finanțează; împrumutător în comandită. .
- COMANDITÁR, -Ă , (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. (
- comanditár, -ă Persoană care comanditează, care finanțează ◊ „N-a existat nici un terorist în decembrie ’89 pentru că descoperit și pedepsit, i-ar fi scos la iveală pe toți ceilalți împreună cu comanditarii lor.” ◊ „22” 41/94 p. 3 (din commanditaire; , , )
- COMANDITÁR ~i m. (în unele țări) Persoană care comanditează. /<fr. commanditaire
- comanditar m. cel ce depune fonduri într’o societate în comandită.
- *comanditár m. (fr. commanditaire). Com. Cel ce depune fondurĭ într’o societate în comandită.