Dicționar de sinonime
Sinonime concilia
Cuvântul „concilia” are următoarele sinonime:
concilia ( verb )
- a împăca
- a se înțelege
Alte sinonime:
- împăca
- a învoi
- a acomoda
- a arbitra
- a media
- a pune de acord
- a reconcilia
Sinonime Apropiate
- reconcilia - a (se) împăca, a concorda, a se armoniza
- împăca - a domoli, a liniști, a calma, a îmbuna, a împăciui, a mulțumi, a satisface, a (se) reconcilia, a cădea de acord
- înțelege - a pricepe, a ști, a sesiza, a intui, a pătrunde, a se învoi, a conveni, a se împăca, a se armoniza
- ireconciliabil - antitetic, de neîmpăcat
- pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
- pacifica - a liniști, a împăca, a aplana
- pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
- pactiza - a se asocia, a se reuni, a se învoi, a se înțelege
- percepe - a simți, a sesiza, a înțelege, a observa, a distinge, a remarca, a încasa, a strânge, a aduna (impozite)
- râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
- satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
- schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
- sesiza - a observa, a constata, a înregistra, a pricepe, a înțelege, a intui, a prinde, a pătrunde, a arăta
- sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
- vedea - a privi, a se uita, a zări, a observa, a cerceta, a descifra, a înțelege, a pricepe, a se arăta
Dex concilia
- concilia ( adversari și lucruri care par a fi potrivnice) 1-2 A (se) uni. 3-4 A (se) pune de acord. 5-6 A (se) împăca.
- CONCILIÁ, conciliez, I. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. – Din concilier, conciliare.
- CONCILIÁ, conciliez, I. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. – Pronunțat: -li-a.
- CONCILIÁ I. A soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord, a împăca. .
- CONCILIÁ tr. 1. a soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord. 2. (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. (<fr. concilier, lat. conciliare)
- A CONCILIÁ ~éz tranz. 1) (opinii, interese etc.) A face să devină compatibil, înlăturând contradicțiile; a pune în armonie, făcând abstracție de divergențele existente. 2) jur. (persoane) A împăca, aplanând un litigiu. /<fr. concilier
- concilià v. 1. a pune de acord persoane de diferite opiniuni, interese sau c1ase; 2. a acorda lucruri ce sunt sau par contrare 3. a câștiga, a atrage: talentele sale îi conciliază favoarea tuturor; 4. a se învoi, a se împăca.
- *conciliéz v. tr. (lat. conciliare). Împac persoane cu ideĭ saŭ cu interese opuse orĭ lucrurĭ care par contrariĭ. Atrag, cîștig: talentele luĭ îĭ conciliază favoarea tuturor.