Sinonime conjuga

Cuvântul „conjuga” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• împleti - a tricota, a îmbina, a uni, a asorta, a conjuga
• îmbina - a împreuna, a asambla, a monta, a fixa, a prinde, a încheia, a asocia, a reuni, a împleti
• împletire - tricotaj, cablaj, îmbinare, unire, amestec
• șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
• fileu - rețea, placă, împletitură
• ghirlandă - cunună, coroană, împletitură
• îmbuca - a mânca, a gusta, a se hrăni, a (se) îmbina, a (se) ajusta
• împreuna - a îmbina, a asambla, a fixa, a reuni, a împerechea, a (se) asocia, a (se) întruni, a (se) lega, a (se) uni
• încheia - a îmbina, a uni, a alcătui, a sfârși, a isprăvi, a termina, a epuiza, a contracta, a se lega
• înnădi - a lega, a atașa, a împleti
• întrețese - a îmbina, a combina
• leasă - coș (împletit)
• lega - a înnoda, a uni, a reuni, a împreuna, a îmbina, a asocia, a pansa, a bandaja, a obloji
• marital - conjugal
• matrimonial - conjugal, casnic, marital, domestic

Dex conjuga

• conjugá 1 A uni prin căsătorie. 2 A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod, diateză. 3 ( verbe) A fi flexibil. 4 A se îmbina.
• CONJUGÁ, conjúg, I. 1. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ (Despre verbe) A fi flexibil. 2. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din conjuguer, conjugare.
• CONJUGÁ, conjúg, I. 1. A modifica formele unui verb după persoană, număr, timp, mod și diateză, într-o înșirare metodică. A conjuga un verb neregulat. ◊ (Despre verbe) A fi flexibil (după persoană, număr, timp etc.). Verbul «a avea» se conjugă la toate timpurile și la toate modurile. 2. (Rar) A se uni, a se îmbina, a se împleti. Stive de porumb și străvechi morminte se înșiră pe deasupra cîmpiei... și se conjugă între ele. BOGZA, C. O. 390.
• CONJUGÁ I. 1. , (Despre verbe) A(-și) modifica formele după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. , (; rar) A (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. .
• CONJUGÁ tr., 1. (despre verbe) a (se) modifica după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. a (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. (< fr. conjuguer, lat. coniugare)
• A SE CONJUGÁ se conjúgă intranz. 1) (despre verbe) A se modifica după categoriile gramaticale specifice (mod, timp, persoană, număr și diateză). 2) fig. A se uni într-o anumită ordine. /<fr. conjuguer, lat. conjugare
• A CONJUGÁ conjúg tranz. A face să se conjuge. /<fr. conjuguer, lat. conjugare

Sinonimul cuvântului conjuga

Testează-te!