Sinonime consimțământ

Cuvântul „consimțământ” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
• agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
• asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
• pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
• aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
• dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
• acord - înțelegere, învoire, consens, asentiment, concordanță, învoială, pact, tranzacție, convenție
• contract - învoială, acord, înțelegere, pact, tranzacție, tocmeală
• potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
• subscrie - a semna, a iscăli, a aproba, a fi de acord, a subsemna, a confirma
• sufragiu - vot, adeziune, aprobare, asentiment
• știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
• gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
• hărăzi - a destina, a sorti, a meni, a hotărî, a acorda, a da, a dona, a dărui
• holendru - filtru, racord

Dex consimțământ

• consimțămấnt 1 Aprobare. 2 Adeziune nesilită la ceva.
• CONSIMȚĂMẤNT, consimțăminte, Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Acord de voință a persoanelor care încheie un contract. – Consimți + -ământ (după consentement).
• CONSIMȚĂMẤNT, consimțăminte, Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. – Consimți + -ământ (după consentement).
• consimțămấnt s.n. 1 Aprobare, încuviințare, asentiment. Consimțământul părinților... fiind ca și căpătat, nu mai era primejdie (M. I. CAR.). ◊ Expr. A(-și) da consimțământul v. da. ♦ Aderare de bunăvoie la ceva. ◊ Liber consimțământ v. liber. 2 (jur.) Acord de voință a persoanelor care încheie un contract. ◊ Viciu de consimțământ v. viciu. ◊ Expr. A-și da consimțământul = a fi de acord cu termenii unui contract. 3 (med.) Acord al pacientului, sub semnătură, sau când este cazul, al tutorelui, al familiei pacientului, necesar în toate cazurile când o intervenție chirurgicală, o investigație sau un act terapeutic expun pacientul la un risc, indiferent de anvergura acestuia. • pl. -inte. și (înv.) consimțimấnt s.n. / consimți + -ământ, după fr. consentement.
• CONSIMȚĂMÂNT Încuviințare, aprobare. .
• CONSIMȚĂMẤNT încuviințare, aprobare; asentiment. (după fr. consentement)
• CONSIMȚĂMÂNT ~ínte n. 1) Act prin care se consimte o propunere; acord între persoane; asentiment. 2) Aprobare benevolă; adeziune. /a consimți + suf. ~ământ
• consentimént 1-2 Consimțământ (1-2).
• consimțimấnt consimțământ

Sinonimul cuvântului consimțământ

Testează-te!