Dicționar de sinonime
Sinonime contina
Cuvântul „contina” are următoarele sinonime:
contina ( verb )
- a conteni
- a înceta
Sinonime Apropiate
- părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
- totdeauna - mereu, necontenit, pururea, neîncetat, veșnic, oricând
- încontinuu - întruna, continuu, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, permanent, pururi, veșnic
- înceta - a conteni, a se opri, a sista, a suspenda, a întrerupe, a curma, a termina, a sfârși, a dispărea
- întotdeauna - mereu, continuu, necontenit, întruna, neîncetat, permanent, totdeauna, pururi, veșnic
- întruna - mereu, continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, permanent, pururi, permanent, veșnic
- întrerupe - a opri, a curma, a suspenda, a conteni, a sista, a tăia, a înceta
- conteni - a înceta, a se curma, a întrerupe, a opri, a termina
- continuu - necurmat, neîntrerupt, neîncetat, necontenit, mereu, susținut, perpetuu, întruna
- necontenit - continuu, neîncetat, neîntrerupt, necurmat, permanent, veșnic, întruna, neostoit, nepregetat
- sfârși - a termina, a încheia, a isprăvi, a pune capăt, a înceta, a fini, a muri, a deceda, a dispera
- împământeni - a naturaliza, a indigena, a încetățeni, a adapta, a aclimatiza, a transplanta
- mereu - continuu, necontenit, întruna, necurmat, permanent, pururi, veșnic, neobosit, încontinuu
- neobosit - activ, harnic, laborios, silitor, neostenit, perseverent, stăruitor, neîntrerupt, necontenit
- oprire - încetare, curmare, pauză, stopare, blocare, staționare, stație, haltă, popas
Dex contina
- contina A înceta.
- conțínă concină2
- conțíne 1 ( un recipient) A fi umplut total sau parțial cu... 2 A avea în interior a cuprinde. 3 (; cărți, scrisori) A fi alcătuit din... 4-5 A (se) stăpâni.
- CONȚÍNE, 3 conțíne, III. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine. – Din contenir, continere (după ține).
- CONȚÍNE, conțín, III. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a închide în sine. Butoiul conține vin. 2. (Despre o publicație, o scriere) A cuprinde, a fi. alcătuit din..., a avea în sine. Volumul conține nuvele și schițe. Scrisoarea conține multe noutăți.
- CONȚÍNE III. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit conținut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din. .
- CONȚÍNE tr. 1. (despre un recipient) a fi umplut cu... 2. (despre cărți, texte) a fi alcătuit din. (< lat. continere, după fr. contenir)
- A CONȚÍNE conțín tranz. 1) (despre recipiente) A avea în interior. 2) (despre texte, cărți etc.) A include în sine; a cuprinde; a comporta; a întruni; a însuma; a îngloba. /<fr. contenir, lat. continere
- conțină f. V. concină: am jucat conțina cu niște papugii CAR.
- conține v. 1. a avea o capacitate, o întindere oarecare: această butie conține 200 litri; 2. fig. a reține, a înfrâna: a conține gloata, furia. .