Dicționar de sinonime
Sinonime creștet
Cuvântul „creștet” are următoarele sinonime:
creștet ( substantiv )
- vârf
- culme
- creastă
- pisc
Alte sinonime:
- sinciput
- vertex
- scăfârlie
- teme
- căpătâi
- cap
- obârșie
- sâmcea
- piscan
- spic
- tigvă
- titilă
- vârvare
- picui
- țiclău
- suiș
- coamă
- muchie
- spinare
- sprânceană
- culmiș
Sinonime Apropiate
- vârf - culme, creastă, pisc, extremitate, capăt
- creastă - culme, coamă, vârf, pisc
- culme - vârf, pisc, crestă, creștet, coamă, spinare, sprânceană, apogeu
- coamă - creastă, culme, creștet, muchie
- obcină - culme, vârf, creastă
- spinare - spate, dos, creastă, culme, coamă
- apogeu - culme, zenit, vârf
- piperat - picant, condimentat, pișcător, scump, costisitor, exagerat, obscen, imoral
- episcopie - eparhie, episcopat, diaceză
- sprânceană - fâșie, creastă, muchie (de deal, pădure, lumină)
- vertex - creștet
- vlădică - episcop, arhiereu
- zenit - apogeu, culme
- ierarh - arhiereu, episcop, mitropolit
- ironie - persiflare, zeflemea, sarcasm, înțepătură, ironie, pișcătură
Dex creștet
- creștet 1 Sinciput. 2 Punctul cel mai înalt al capului. 3 Fontanelă. 4 Din (sau de la) ~ până-n tălpi (ori în talpă sau la picioare) ori din talpă (sau tălpi) până în ~ Peste tot corpul. 5 Din (sau de la) ~ până-n tălpi (ori în tălpi sau la picioare) De sus în jos. 6 Nu-i trece (sau nu-i vine) nici prin ~ (ori ~ul) (capului) Nu-și poate închipui. 7 Nu-i trece prin minte. 8 A-i scoate cuiva (ceva) prin ~ A cicăli. 9 A dojeni. 10 A tot aminti de-o binefacere pe care a facut-o. 11-12 (Părul din) vârful capului. 13 Căpătâi. 14-16 Vârf ascuțit (de munte, de stâncă, de copac ) cap, coamă, creastă, culme, pisc. 17 Punctul de întâlnire al laturilor vârf. 18 Partea cea mai de sus și ascuțită a unei clăi vârf 19 Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 20 Personalitate. 21 (; ; o situație, o stare) Vârf.
- CRÉȘTET, creștete, 1. Vârful capului; sinciput. ◊ Din (sau de la creștet) până în tălpi sau din tălpi până în creștet = de sus până jos, în întregime, peste tot trupul. ♦ Părul (din vârful) capului. ♦ (Rar) Căpătâi. 2. Vârf, culme, pisc, înălțime. – Crește + -et.