Sinonime obcină

Cuvântul „obcină” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• vârf - culme, creastă, pisc, extremitate, capăt
• creastă - culme, coamă, vârf, pisc
• creștet - vârf, culme, creastă, pisc
• spinare - spate, dos, creastă, culme, coamă
• apogeu - culme, zenit, vârf
• coamă - creastă, culme, creștet, muchie
• culme - vârf, pisc, crestă, creștet, coamă, spinare, sprânceană, apogeu
• sprânceană - fâșie, creastă, muchie (de deal, pădure, lumină)
• zenit - apogeu, culme
• colnic - colină, deal, culme
• culminant - maxim, superlativ, de vârf
• culminație - vârf, apogeu
• dinte - colț, vârf, zimț, măsea
• bont - turtit, ciuntit, retezat, fără vârf
• masiv - compact, îndesat, plin, voluminos, mare, zdravăn, solid, puternic, munte

Dex obcină

• obcină 1 Coamă de deal sau de munte care unește două piscuri. 2 Versant comun care formează hotarul între două proprietăți. 3 Înălțime acoperită cu pădure. 4 Ridicătură pe un platou. 5 Deal. 6 Vârf al dealului. 7 Cumpănă a apelor. 8 Cărare pe vârful muntelui. 9 (, ) Loc pe cuptor, unde dorm copiii. 10 Hai la ~ Hai la culcare.
• ÓBCINĂ, obcini, Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți; înălțime acoperită de pădure. – Din občina.
• ÓBCINĂ opcină.
• ÓBCINĂ ~e f. 1) Coamă care face legătura între două piscuri de munte sau de deal. 2) Înălțime împădurită. /<sl. obțina
• obcină f. (termen de hotărnicie) culme ce continuă lanțul munților dela un pisc la altul: Moldova își adună izvoarele dintre obcinele Bucovinei. .
• óbcină, V. opcină.
• ÓPCINĂ, opcini, 1. Culme, coamă de deal sau de munte care împreună două piscuri și pe care se poate umbla cu carul. Acum, sărind cu îndrăzneală, mă trezii pe muchia unei opcini pleșuve și largi, la picioarele căreia munții se tupilau smeriți. HOGAȘ, M. N. 182. Pentru ochi ca murele, încunjuri pădurile, Opcina cu muntele. ȘEZ. XII 139. ♦ (Regional) Munte sau deal prelung. 2. Loc, proprietate, moșie de pe opcină (1); moștenire. Curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari. RUSSO, S. 100. – Variantă: óbcină
• ÓPCINĂ obcină.
• opcină f. V. obcină: opcina între Prut și Bârlad.

Sinonimul cuvântului obcină

Testează-te!