Dicționar de sinonime

Sinonime culcare

Cuvântul „culcare” are următoarele sinonime:

culcare ( substantiv )

Sinonime Apropiate

înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine
tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
promontoriu - prelungire, întindere (în mare)
pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
tihnă - răgaz, odihnă, pace, repaus, calm, comoditate
vastitate - imensitate, întindere, amplitudine, amploare
zăbavă - încetineală, întârziere, lentoare, tărăgăneală, răgaz, odihnă, distracție
larg - întindere, cuprins, lărgime
lungime - extindere, mărime, extensiune, durată, întindere, distanță, măsură
mărime - întindere, dimensiune, măsură, calibru, volum, cantitate, înălțime, statură, talie
ambitus - diapazon, întindere, registru
amploare - întindere, mărire, dezvoltare, volum, dilatare, expansiune, amplitudine
anvergură - întindere, lărgime, spațiu

culcare 1 Așezare în poziție orizontală (pentru a dormi, a se odihni) culcat1 (1). 2 Găzduire. 3 Întreținere de relații sexuale culcat1 (3). 4 Întindere pe pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare) culcat1 (4). 5 Înclinare a unui obiect culcat (5). 6 Așezare în (sau peste) ceva culcat1 (6). 7 Ciulire a urechilor culcat (7). 8 Lăsare în jos culcat1 (8). 9 Îndoire a plantelor culcat (9). 10 Frângere. 11 Doborâre. 12 Ucidere. 13 Timp când se culcă cineva (sau când duce pe cineva să se culce) culcat1 (13). 14 De la ~a găinilor până la cântatul cocoșilor De seara până dimineața culcat1 (14).
CULCÁRE, culcări, Acțiunea de a (se) culca; culcat. 1. Așezare în poziție orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea , cu valoare de interjecție) Întindere la pământ a soldaților, la un ordin dat. – culca.
CULCÁRE, culcări, Acțiunea de a (se) culca. 1. Întindere, așezare în poziție orizontală (de obicei spre a dormi sau a se odihni). Să taci și să te duci la culcare. SADOVEANU, N. F. 22. ♦ Momentul în care se petrece acțiunea de a se culca. Purcelul... noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc. CREANGĂ, P. 86. 2. Întindere la pămînt a soldaților, la un ordin

Sinonimul cuvântului culcare