Sinonime culpă

Cuvântul „culpă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• culpabilitate - greșeală, abatere, culpă, eroare, păcat, vină, vinovăție
• greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
• eroare - greșeală, inexactitate, neadevăr, erezie, culpă, vină, abatere
• abatere - deviere, deplasare, anomalie, excepție, infracțiune, culpă, abuz, neregulă, vină
• gadină - animal, jivină
• groază - spaimă, frică, teroare, înfiorare, oroare, mulțime, duium, potop, puhoi
• inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
• incorectitudine - eroare, inexactitate, greșeală, neregulă, necinste
• incrimina - a acuza, a învinui, a inculpa, a culpabiliza, a învinovăți
• inexactitate - eroare, neadevăr, falsitate, minciună, greșeală
• împricinat - acuzat, inculpat, învinuit, pârât, incriminat
• lighioană - dihanie, bestie, fiară, sălbăticiune, jivină, animal, dobitoc, creaturi, făptură
• mlaștină - băltoacă, mocirlă, smârc, rovină
• neregularitate - abatere, deviere, eroare, greșeală, ondulație, sinuozitate, accident, iregularitate
• neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere

Dex culpă

• culpă 1 Încălcare intenționată (sau nu) a unei obligațiuni contractuale sau a unei prescripții legale. 2 Greșeală. 3 Vinovăție.
• CÚLPĂ, culpe, Greșeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligații sau în neîndeplinirea ei; greșeală care constă în săvârșirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege. ♦ Greșeală, vină, vinovăție. – Din culpa.
• CÚLPĂ, culpe, Călcare a unei prescripții legale; delict. Greșeală, vină, vinovăție. Evantia, sub culpa-i închipuită, simțea o dorință de sacrificiu. BART, 162. În tonul ei era parcă conștiința unei culpe. IBRĂILEANU, A. 196.
• CÚLPĂ Greșeală constând în neîndeplinirea unei obligații, în săvârșirea unui fapt pedepsit de lege; vină. .
• CÚLPĂ greșeală constând în neîndeplinirea unei obligații, în săvârșirea unei fapte pedepsite de lege; vină, vinovăție. (< lat. culpa, fr. coulpe)
• CÚLPĂ ~e f. jur. Vină constând din săvârșirea unei fapte ilicite cu consecințe păgubitoare. /<lat. culpa
• culpă f. vină, greșală.
• *cúlpă f., pl. e (lat. culpa). Vină, greșeală.
• CÚLPĂ s. v. vină.
• CULPĂ abatere, culpabilitate, eroare, greșeală, păcat, vină, vinovăție, eres, (rar) prihană, ( și ) teahnă, greș, (, și ) ponos, cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, rătăcire, rătăceală. (O ~ de mică importanță.)

Sinonimul cuvântului culpă

Testează-te!