Sinonime călău

Cuvântul „călău” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• gâde - călău, casap, ucigaș, gealat
• ucigaș - asasin, criminal, omorâtor
• gealat - călău, gâde
• asasin - ucigaș, criminal
• criminal - ucigaș, asasin, bandit, nelegiuit
• vampir - criminal, ucigaș
• povățui - a îndruma, a călăuzi, a sfătui, a consilia, a ghida
• răufăcător - ticălos, infractor, delicvent, hoț, criminal
• satrap - tiran, dictator, despot
• scelerat - criminal, ticălos
• sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
• sfătui - a îndruma, a povățui, a călăuzi, a se consfătui, a discuta, a conversa, a (se) consulta
• sfătuitor - îndrumător, călăuzitor, povățuitor
• vademecum - ghid, călăuză, îndreptar
• far - reflector, proiector, ghid, călăuză, îndrumător

Dex călău

• călắu2 1 Căloi (1). 2 Om mare, mătăhălos, lălâu.
• călắu1 1 Bărbat însărcinat cu executarea osândiților la moarte hoher, gâde. 2 Om crud, sângeros, care supune pe cineva la chinuri tiran, ucigaș.
• CĂLẮU, călăi, Bărbat însărcinat cu executarea osândiților la moarte; gâde, hoher. ♦ Om crud, sângeros, care supune pe cineva la chinuri; tiran, ucigaș. – Din kalo „negru”.
• CĂLẮU, călăi, 1. (În vechile orînduiri) Bărbat însărcinat cu execuția osîndiților la moarte; gîde. Călăul, regelui mai reteza pe buturugă Cîteva capete de răsculați. BOUREANU, S. P. 7. (În forma regională calău) striga: «Gios pe covor, Tăiați-i capul din zbor». Un călău se răpezea, Iataganu-și netezea. ALECSANDRI, P. P. 182. 2. Om rău care supune pe cineva la chinuri, la torturi; tiran, ucigaș. Răscoală-ți copiii viteji ca titanii! Ca fiara, în care înfipt-ai cuțitul, Călăii să urle, să-și lepede anii De pradă și lene, – să-și vadă tiranii, Prin lacrimi sfîrșitul. NECULUȚĂ, Ț. D. 108. Cum de s-au îndurat părinții mei de mine, de m-au dat pe mîna unui călău ca acesta! El are să mă piardă. SBIERA, P. 277. își dete duhul în mînile călăilor săi. NEGRUZZI, S. I 165. Deznădejde fioroasă... Mi-ai fost soră prea iubită și mi-ai fost și crud călău. MACEDONSKI, O. I 94.
• CĂLẮU, călăi, Bărbat însărcinat cu execuția osândiților la moarte; gâde. ♦ Om rău care supune pe cineva la chinuri; tiran, ucigaș. – kalo „negru”.

Sinonimul cuvântului călău

Testează-te!