Dicționar de sinonime

Sinonime răufăcător

Cuvântul „răufăcător” are următoarele sinonime:

răufăcător ( substantiv )
  • ticălos
  • infractor
  • delicvent
  • hoț
  • criminal
Alte sinonime:
  • făptaș
  • făptuitor

Sinonime Apropiate

  • scelerat - criminal, ticălos
  • bandit - tâlhar, criminal, ticălos
  • gangster - bandit, tâlhar, criminal, escroc, hoț
  • delicvent - infractor
  • pradă - jaf, hoție, captură, spoliere
  • pramatie - lichea, canalie, jigodie, ticălos, netrebnic
  • râde - a face haz, a hohoti, a se veseli, a se distra
  • răspicat - limpede, clar, lămurit, hotărât, decis, categoric, ferm
  • răzor - hat, hotar, ogor, pârloagă, brazdă, strat
  • scârnav - ticălos, mizerabil, obscen, oribil
  • secătură - pramatie, canalie, jigodie, nemernic, ticălos, lichea
  • spărgător - hoț, pungaș, jefuitor
  • șarlatan - escroc, impostor, pungaș, hoțoman, potlogar, panglicar
  • șmecher - șiret, pehlivan, șoltic, viclean, șarlatan, afacerist, hoțoman
  • turpitudine - ticăloșie, infamie, nelegiuire, mârșăvie

Dex răufăcător

  • răufăcător, ~oare , 1-2 ( cu „binefăcător”) (Persoană) care face rău (141) altora. 3-4 (Persoană) care contravine legilor sociale și morale.
  • RĂUFĂCĂTÓR, -OÁRE, răufăcători, -oare, și , (Persoană) care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele. – Rău + făcător.
  • RĂUFĂCĂTÓR, -OÁRE, răufăcători, -oare, și (În opoziție cu binefăcător) Persoană care face rău altora, care contravine legilor sociale și morale; făcător de rele. Voi face să se audă un rechizitoriu împotriva unor răufăcători. SADOVEANU, E. 154. Își șterge fruntea și privește ca un răufăcător împrejur. C. PETRESCU, Î. II 264. De vreo săptămînă răufăcătorii dau tîrcoale. REBREANU, R. I 234. ◊ (Adjectival) Acest om avea facultatea excepțională de a deveni un instrument răufăcător. BOLINTINEANU, O. 416.
  • RĂUFĂCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care face rău, care încalcă normele și legile; făcător de rele; infractor. /rău + făcător
  • răufăcător, răufăcători
  • răufăcător.
  • RĂUFĂCĂTÓR s. v. infractor.
  • RĂUFĂCĂTOR făptaș, făptuitor, infractor. (~ a fost prins.)
  • Răufăcător ≠ binefăcător

Antonime răufăcător

  • Răufăcător ≠ binefăcător

Sinonimul cuvântului răufăcător

Sinonimul cuvântului răufăcător

Testează-te!