Dicționar de sinonime
Sinonime ștab
Cuvântul „ștab” are următoarele sinonime:
ștab ( substantiv )
- șef
Alte sinonime:
- conducător
- stat-major
- mahăr
- persoană de vază
- ofițer superior
- ștab-ofițer
Sinonime Apropiate
- comandant - căpetenie, șef, cap, conducător, ștab, mai-marele
- demnitar - mărime, ștab, șef, dregător
- căpitan - șef, comandant, ștab, mai-mare, conducător
- președinte - șef, patron, conducător, căpetenie, prezident
- reconstitui - a restabili, a reface, a recompune, a întregi
- sălășlui - a se adăposti, a locui, a trăi, a se stabili
- schimbător - nestatornic, fluctuant, variabil, labil, instabil, inconsecvent, capricios, năzuros, bizar
- sedentar - nemișcat, stabil
- stătător - imobil, stabil, invariabil, constant, stagnant
- stegar - portdrapel, conducător, șef, ideolog, spiritus rector, îndrumător
- variabil - schimbător, nestatornic, fluctuant, ezitant, instabil
- variabilitate - instabilitate, schimbare, inconstanță, labilitate
- fix - nemișcat, neclintit, stabil, înțepenit, imobil, precis, exact
- fixa - a stabili, a prinde, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înțepeni, a ținti, a țintui, a agăța
- flotant - plutitor, nestabil, trecător, pasager
Dex ștab
- ștab1 1 (; -major) Stat-major. 2 (; ~-general ori ~ul-oștirii sau ~ domnesc sau împărătesc) Comandament suprem al forțelor armate ale unei țări, al unei armate expediționare sau de ocupație. 3 (; și ) Sediul ștabului1 (2). 4 (; și ) Marele-stat-major. 5 (; ~-ofițer) Ofițer care facea parte dintr-un ștab1 (1). 6 Ofițer superior. 7 ~-doctor Medic militar superior. 8 (; adesea im) Persoană care face parte din conducerea unei instituții, a unei organizații
- ștab2 Rindea cu care se rotunjesc muchiile la obiectele din lemn.
- ȘTAB, (1) ștaburi, , (2, 3) ștabi, 1. Stat-major. 2. Ofițer care făcea parte dintr-un ștab (1); ofițer superior. ◊ Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. 3. Persoană de vază pe plan social; șef, conducător. – Din Stab, štab.
- ȘTAB (1) ștaburi, , (2, 3) ștabi, 1. Stat-major. 2. Ofițer care făcea parte dintr-un ștab (1); ofițer superior. ◊ Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. 3. Persoană de vază pe plan social; șef, conducător. – Din Stab, štab.