Sinonime căpătui

Cuvântul „căpătui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• îmbogăți - a (se) înavuți, a se ajunge, a (se) căpătui, a (se) înstări, a (se) pricopsi, a (se) mări, a (se) dezvolta, a (se) amplifica
• ajuns - căpătuit, îmbogățit, pricopsit, cu cheag, parvenit
• ajunge - a sosi, a veni, a reuși, a izbuti, a răzbate, a deveni, a se îmbogăți, a se realiza, a parveni
• căpătuială - parvenire, îmbogățire, pricopseală
• chiverniseală - căpătuială, îmbogățire, parvenire, pricopseală, gospodărire, administrare, cârmuire, conducere
• pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
• împodobi - a înfrumuseța, a orna, a găti, a ornamenta, a decora, a se aranja, a se dichisi, a se ferchezui, a se spilcui
• potrivi - a se armoniza, a concorda, a corespunde, a se asemăna, a se asemui, a ajusta, a adapta, a aranja, a doza
• preparative - pregătiri, aranjamente, combinații, planuri
• răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
• regla - a aranja, a potrivi, a pune la punct, a dirija, a comanda
• reglementa - a legaliza, a legifera, a norma, a orândui, a regla, a aranja
• sistematiza - a ordona, a aranja, a clasa, a regulariza
• situa - a plasa, a amplasa, a aranja, a așeza
• spilcui - a se găti, a se aranja

Dex căpătui

• căpătúi2 căpătâi
• căpătuí1 1-4 A (-și) face un rost, o situație (materială). 5-6 A (se) căsători. 7-8 (Rar) A (se) aproviziona. 9-10 A (se) îmbogăți. 11 (Rar) A oferi adăpost a găzdui.
• CĂPĂTUÍ, căpătuiesc, IV. și A(-și) face un rost, o situație. ♦ A (se) căsători. – Capăt + -ui.
• CĂPĂTUÍ, căpătuiesc, IV. (Astăzi mai ales peiorativ sau ironic) A-și face un rost, o situație; a se căsători. Pe fiul cel mai mic însă nu-l trăgea inima a pleca în pețit. Dară n-avu ce-și face capului, căci tată-său îl trimitea întruna să caute a se căpătui și el. ISPIRESCU, L. 33. Nu mă voi dezlipi de tine pînă ce nu te-oi căpătui și nu te-oi vedea om în rîndul oamenilor. ISPIRESCU, L. 287. Să înzestreze și să căpătuiască pe orfani. ODOBESCU, S. II 42.
• CĂPĂTUÍ, căpătuiesc, IV. și A(-și) face un rost, o situație. ♦ A (se) căsători. – Din capăt.
• A SE CĂPĂTUÍ ma ~iésc intranz. A obține pe căi necinstite o situație materială nemeritată; a parveni. /capăt + suf. ~ui
• A CĂPĂTUÍ ~iésc tranz. A face să se căpătuiască. /capăt + suf. ~ui
• căpătuì v. 1. a pune în funcțiune, a da mijloace de traiu; 2. a da la casa sa, a căsători: a căpătuit doi feciori și două fete; 3. a îngriji cu cele trebuincioase 4. a face stare, a se înavuți: s’a căpătuit. .
• căpătuĭésc v. tr. (d. căpătîĭ, capăt). Daŭ cuĭ-va o pozițiune (de ex., îl căsătoresc, îl pun în funcțiune, îl îmbogățesc). V. refl. Ajung într’o stare fericită. V. căpuĭesc.
• căpătui ( 1 și 3 căpătuiesc, căpătuiască)

Sinonimul cuvântului căpătui

Testează-te!