Dicționar de sinonime

Sinonime îndârji

Cuvântul „îndârji” are următoarele sinonime:

îndârji ( verb )
  • a se înverșuna
  • a se încăpățâna
  • a rezista
  • a se opune
  • a fi dârz
  • a înfrunta
Alte sinonime:
  • înverșuna
  • înfuria
  • încăpățâna
  • a se înteți
  • înteți
  • a se obstina
  • a se nătângi
  • a [se] înfuria
  • a [se] întărâta
  • a [se] înverșuna
  • a se ambiționa
  • a se îndărătnici
  • a persevera
  • a persista
  • a stărui
  • a crește
  • a [se] înteți
  • a spori
  • a [se] ascuți
  • a se înfuria
  • a se întărâta


Sinonime Apropiate

  • împotrivi - a se opune, a se contra, a rezista, a brava
  • încăpățâna - a se îndărătnici, a se obstina, a se ambiționa, a se îndârji, a stărui, a persista, a persevera
  • îndărătnic - încăpățânat, obstinat, inflexibil, refractar, tenace, stăruitor, îndârjit, perseverent, ambițios
  • îndărătnicie - încăpățânare, obstinație, îndârjire
  • neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
  • opune - a se împotrivi, a se încontra, a înfrunta, a fi contra, a ține piept
  • aprig - iute, focos, impetuos, pornit, nestăpânit, aspru, dârz, nemilos, înverșunat
  • cerbicie - încăpățânare, împotrivire, tenacitate, dârzenie
  • confrunta - a compara, a pune alături, a se înfrunta, a se ciocni, a se opune
  • dârz - curajos, hotărât, cutezător, aprig, înverșunat, brav, inimos, neclintit, neînduplecat
  • disputat - aprig, dârz, aprins, înverșunat
  • confruntare - competiție, concurs, întrecere, conflict, înfruntare, opunere
  • încăpățânat - îndărătnic, obstinat, îndârjit, refractar, ambițios
  • război - a lupta, a (se) înfrunta, a agresa, a invada
  • recomanda - a indica, a preconiza, a prescrie, a propune, a se prezenta, a se arăta

Dex îndârji

  • îndârji 1-2 (A face să devină sau) a deveni dârz. 3-4 (A determina pe cineva să persiste sau) a persista în ceva. 5-6 A manifesta (ostilitate sau) furie. 7-8 (Rar) A (se) încorda (3-4). 9 A se îngrășa peste măsură.
  • ÎNDÂRJÍ, îndârjesc, IV. și A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. – În + dârz.
  • A ÎNDÂRJÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A face să se îndârjească. /în + dârz
  • A SE ÎNDÂRJÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai dârz; a se înverșuna. 2) fam. A se supăra foarte tare; a-și ieși din sărite; a se înfuria. 3) (despre lupte) A deveni mai dârz; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se încrâncena. /în + dârz
  • îndârjì v. Mold. a (se) face dârz: în ce te bizui de te îndârjești așa? CR.
  • ÎNDÎRJÍ, îndîrjesc, IV. A deveni dîrz, a stărui cu încăpățînare; a rezista, a se înverșuna, a se înfuria, a se întărîta. Mitrea s-a oprit, îndîrjindu-se și privindu-l pe nea Ghiță de sus. SADOVEANU, M. C. 29. În ce te bizui, de te îndîrjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57. ◊ S-o îndîrjesc Dezvelindu-mi către dînsa gîndul tot, s-o hotărăsc Să n-amîne nici o clipă. DAVILA, V. V. 150. Dulceața cuvintelor și politica... îndîrjiră mai mult la obrăznicie pe filozoful nostru. GORJAN, H. IV 62.
  • îndîrjésc v. tr. (d. dîrz, pl. ). Fac dîrz. V. refl. Mă fac dîrz, prind curaj, mă înfuriĭ: s’a îndîrjit la luptă.


Sinonimul cuvântului îndârji

Sinonimul cuvântului îndârji


Testează-te!