Dicționar de sinonime
Sinonime îndârji
Cuvântul „îndârji” are următoarele sinonime:
îndârji ( verb )
- a se înverșuna
- a se încăpățâna
- a rezista
- a se opune
- a fi dârz
- a înfrunta
Alte sinonime:
- înverșuna
- înfuria
- încăpățâna
- a se înteți
- înteți
- a se obstina
- a se nătângi
- a [se] înfuria
- a [se] întărâta
- a [se] înverșuna
- a se ambiționa
- a se îndărătnici
- a persevera
- a persista
- a stărui
- a crește
- a [se] înteți
- a spori
- a [se] ascuți
- a se înfuria
- a se întărâta
Sinonime Apropiate
- împotrivi - a se opune, a se contra, a rezista, a brava
- încăpățâna - a se îndărătnici, a se obstina, a se ambiționa, a se îndârji, a stărui, a persista, a persevera
- îndărătnic - încăpățânat, obstinat, inflexibil, refractar, tenace, stăruitor, îndârjit, perseverent, ambițios
- îndărătnicie - încăpățânare, obstinație, îndârjire
- neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
- opune - a se împotrivi, a se încontra, a înfrunta, a fi contra, a ține piept
- aprig - iute, focos, impetuos, pornit, nestăpânit, aspru, dârz, nemilos, înverșunat
- cerbicie - încăpățânare, împotrivire, tenacitate, dârzenie
- confrunta - a compara, a pune alături, a se înfrunta, a se ciocni, a se opune
- dârz - curajos, hotărât, cutezător, aprig, înverșunat, brav, inimos, neclintit, neînduplecat
- disputat - aprig, dârz, aprins, înverșunat
- confruntare - competiție, concurs, întrecere, conflict, înfruntare, opunere
- încăpățânat - îndărătnic, obstinat, îndârjit, refractar, ambițios
- război - a lupta, a (se) înfrunta, a agresa, a invada
- recomanda - a indica, a preconiza, a prescrie, a propune, a se prezenta, a se arăta
Dex îndârji
- îndârji 1-2 (A face să devină sau) a deveni dârz. 3-4 (A determina pe cineva să persiste sau) a persista în ceva. 5-6 A manifesta (ostilitate sau) furie. 7-8 (Rar) A (se) încorda (3-4). 9 A se îngrășa peste măsură.
- ÎNDÂRJÍ, îndârjesc, IV. și A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. – În + dârz.
- A ÎNDÂRJÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A face să se îndârjească. /în + dârz
- A SE ÎNDÂRJÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai dârz; a se înverșuna. 2) fam. A se supăra foarte tare; a-și ieși din sărite; a se înfuria. 3) (despre lupte) A deveni mai dârz; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se încrâncena. /în + dârz
- îndârjì v. Mold. a (se) face dârz: în ce te bizui de te îndârjești așa? CR.
- ÎNDÎRJÍ, îndîrjesc, IV. A deveni dîrz, a stărui cu încăpățînare; a rezista, a se înverșuna, a se înfuria, a se întărîta. Mitrea s-a oprit, îndîrjindu-se și privindu-l pe nea Ghiță de sus. SADOVEANU, M. C. 29. În ce te bizui, de te îndîrjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57. ◊ S-o îndîrjesc Dezvelindu-mi către dînsa gîndul tot, s-o hotărăsc Să n-amîne nici o clipă. DAVILA, V. V. 150. Dulceața cuvintelor și politica... îndîrjiră mai mult la obrăznicie pe filozoful nostru. GORJAN, H. IV 62.
- îndîrjésc v. tr. (d. dîrz, pl. jĭ). Fac dîrz. V. refl. Mă fac dîrz, prind curaj, mă înfuriĭ: s’a îndîrjit la luptă.