Dicționar de sinonime
Sinonime decadență
Cuvântul „decadență” are următoarele sinonime:
decadență ( substantiv )
- declin, regres, degradare
- depravare, corupție, imoralitate
Alte sinonime:
- decădere
- descreștere
- scădenie
- scădere
- scăpătare
- apus
- crepuscul
- desfrânare
- desfrâu
- destrăbălare
- dezmăț
- perdiție
- perversitate
- perversiune
- pervertire
- pierzanie
- pierzare
- stricăciune
- viciu
- deșănțare
- aselghiciune
- aselghie
- desfătare
- preacurvie
- preacurvire
- preaiubire
- descompunere
- putreziciune
- putrefacție
- putrejune
- descompunere morală
Sinonime Apropiate
- dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
- declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- recesiune - declin, decădere, criză, regres
- regres - declin, decădere, descreștere, reflux, involuție
- criză - recesiune, declin, regres, greutăți, atac, acces, puseu
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
- uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
- zaharisire - cristalizare, ramolire, degradare, îmbătrânire
- mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
- murdărie - jeg, mizerie, bălăcărie, impuritate, josnicie, abjecție, degradare, mișelie, infamie
- obscenitate - imoralitate, indecență, trivialitate, murdărie
Dex decadență
- decadență 1 Declin (social, economic, politic). 2 Regres al artelor, al științei, al limbii. 3 Corupție. 4 Degradare morală depravare.
- DECADÉNȚĂ, decadențe, 1. Declin, regres. 2. Decădere, degradare morală. 3. Calitate inferioară a literaturii, artei etc. sau pierdere a normelor morale din creațiile unei epoci față de o perioadă anterioară. – Din décadence, decadentia.
- DECADÉNȚĂ, decadențe, 1. Declin, regres. 2. Decădere, degradare morală. – Din décadence, decadentia.
- DECADÉNȚĂ 1. Declin, decădere (socială, economică, politică). În vremurile de decadență națională de la începutul veacului trecut, căpitanul de mazîli nemaiavînd ce face cu vitejia sa: «Bătea drumurile căutîndu-și dragostele». IBRĂILEANU, S. 15. ♦ Decădere morală, depravare, degradare, imoralitate. 2. Decădere a culturii, a artelor, a științelor etc., ca urmare a descompunerii sociale și politice a unei orînduiri sociale bazate pe exploatare.
- DECADÉNȚĂ Decădere (socială, culturală, politică, economică), declin, coborâre. ♦ Decădere morală, depravare. .
- DECADÉNȚĂ decădere, declin, regres. ◊ corupție, degradare morală, depravare. (< fr. décadence, lat. decadentia)
- DECADÉNȚĂ ~e f. Proces de trecere de la o stare superioară la una inferioară; regres; declin; decădere. /<fr. décadence, lat. decadentia
- decadență f. 1. decădere; 2. degradarea obiceiurilor, scăpătarea literaturei și a artelor; 3. ultimele secole ale Imperiului roman din Occident: scriitorii decadenței.
Antonime decadență
- Decadență ≠ ascensiune, progres
- Decadență ≠ ascensiune
Sinonimul cuvântului decadență