Dicționar de sinonime
Sinonime deductiv
Cuvântul „deductiv” are următoarele sinonime:
deductiv ( adjectiv )
- demonstrativ
- discursiv
- logic
- rațional
Sinonime Apropiate
- ilogic - irațional, absurd, incoerent, nelogic, anormal, fără temei
- irațional - ilogic, absurd, negândit, deplasat
- absurd - irațional, stupid, fără sens, ilogic, aberant
- stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
- sufletesc - spiritual, moral, psihologic, imaterial, etic
- fizic - corporal, trupesc, senzual, erotic, fiziologic, material, concret, expresie, palpabil
- ilustrativ - demonstrativ, edificator, exemplificator
- incoerent - dezlânat, ilogic, neclar, discontinuu, haotic
- intelectual - spiritual, rațional, mintal, cerebral, cult, învățat, pregătit, școlit
- istoric - vechi, legendar, cronologic, evolutiv, valoros, însemnat, remarcabil, prețios, adevărat
- judicios - chibzuit, gândit, cumpănit, rațional, serios, matur, înțelept, rezonabil, cuminte
- liberator - eliberator, dezrobitor, liber-cugetător, ateu, necredincios, raționalist
- lubric - conștient, treaz, limpede, rațional, perspicace, pătrunzător
- morbid - anormal, suferind, patologic
- motivat - justificat, legitim, fundamental, îndreptățit, just, logic, temeinic
Dex deductiv
- deductiv, ~ă 1-6 Deductibil (1-6). 7-8 Care procedează prin deducție (1-2). 9-10 Care rezultă din deducție (1-2).
- DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, Care procedează prin deducție, care folosește deducția. – Din déductif, deductivus.
- DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, Care procedează prin deducție, care folosește deducția. ♦ Formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise. – Din déductif, deductivus.
- DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, (Spre deosebire de inductiv) Care procedează prin deducție. Metodă deductivă. Raționament deductiv.
- DEDUCTÍV, -Ă Care procedează prin deducție. .
- DEDUCTÍV, -Ă care procedează prin deducție; care folosește deducția. (< fr. déductif, lat. deductivus)
- DEDUCTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care operează cu deducții. 2) Care constă din deducții; bazat pe deducții. /<fr. déductif
- deductiv a. care procede prin deducțiune.
- *deductív, -ă adj. (d. lat. deductus, dedus). Care procede pin deducțiune (în opoz. cu inductiv).
Sinonimul cuvântului deductiv