Dicționar de sinonime
Sinonime defăimare
Cuvântul „defăimare” are următoarele sinonime:
defăimare ( substantiv )
- calomniere
- bârfire
- ponegrire
- desconsiderare
- umilire
- batjocură
- desconsiderație
- dispreț
Sinonime Apropiate
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
- bârfeală - cleveteală, bârfă, defăimare, calomnie, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism
- cleveteală - bârfeală, bârfă, denigrare, ponegrire, calomnie, defăimare
- dispreț - desconsiderare, nesocotire, subapreciere
- calomnie - defăimare, ponegrire, bârfeală, bârfă, ocară, clevetire, hulă, denigrare, insultă
- hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
- mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
- nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat
- bășcălie - batjocură, glumă (proastă), ironie
- depreciativ - defavorabil, peiorativ, disprețuitor
- derâdere - batjocură, bătaie de joc, zeflemea, bășcălie, deriziune
- deriziune - derâdere, batjocură
- desconsidera - a disprețui
- detesta - a disprețui, a desconsidera, a urî
- obidă - durere, suferință, mâhnire, amărăciune, nedreptate, asuprire, oprimare, umilire, persecuție
Dex defăimare
- defăimare 1 Îndepărtare cu dispreț și dojană a unei persoane defăimat1 (1), defăimăciune (1), defăimătură (1). 2 Subapreciere. 3 Desconsiderare. 4 Înjosire. 5 Umilire. 6 Detestare. 7 Vorbire de rău a cuiva bârfire, defăimat1 (7), ponegrire, defaimă (1), defăimăciune (7), defăimătură (7). 8 Blamare. 9 Calomniere. 10 Hulire. 11 A lua în ~ A lua în batjocură. 12-13 Compromitere a cuiva (de către sine însuși sau) de către altcineva defăimat1 (11-12), defăimăciune (11-12), defăimătură (11-12). 14 Decădere. 15 Profanare. 16 Critică vehementă defăimat1 (15), defăimăciune (15), defăimătură (15). 17 Condamnare. 18 Stigmatizare. 19 Anulare a unui act defăimat1 (18), defăimăciune (18), defăimătură (18). 20 (; desf~) Prefăcătorie.
- DEFĂIMÁRE, defăimări, Acțiunea de a defăima și rezultatul ei; bârfire, ponegrire, calomniere. ♦ Dispreț, desconsiderare; umilire, batjocură. – defăima.
- DEFĂIMÁRE, defăimări, Acțiunea de a defăima și rezultatul ei; bârfire, ponegrire, calomniere; dispreț, desconsiderare; umilire, batjocură. – defăima.
- DEFĂIMÁRE, defăimări, Acțiunea de a defăima și rezultatul ei. 1. Ponegrire, clevetire, calomnie, hulă. Nu se da înapoi de la nimic: iscodirea, defăimarea, bîrfeala... toate îi păreau deopotrivă bune. M. I. CARAGIALE, C. 20. 2. (Învechit) Dispreț, desconsiderare, umilire, batjocură. Se temea de asprimea tată-său și de șugubața defăimare a oamenilor. CREANGĂ, P. 89. Cîte umiliri rabdă, cîte defăimări sufere! NEGRUZZI, S. I 323.