Dicționar de sinonime
Sinonime obidă
Cuvântul „obidă” are următoarele sinonime:
obidă ( substantiv )
- durere, suferință, mâhnire, amărăciune
- nedreptate, asuprire, oprimare, umilire, persecuție
Alte sinonime:
- afront
- apăsare
- chin
- ciudă
- exploatare
- furie
- gelozie
- inechitate
- injurie
- insultă
- invidie
- împilare
- întristare
- înverșunare
- jale
- jignire
- mânie
- năpăstuire
- necaz
- ocară
- ofensă
- opresiune
- persecutare
- pică
- pizmă
- pornire
- prigoană
- prigonire
- ranchiună
- rușine
- supărare
- tristețe
- umilință
- urgisire
- zbucium
Sinonime Apropiate
- durere - suferință, întristare, mâhnire, chin, amărăciune, jale, amar, obidă
- jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
- întristare - mâhnire, durere, necaz, suferință
- opresiune - apăsare, oprimare, asuprire, împilare, persecuție
- suferință - durere, chin, tortură, boală, mizerie, neajuns
- tristețe - amărăciune, mâhnire, jale, apăsare, deprimare
- jug - asuprire, oprimare, apăsare
- amărăciune - necaz, supărare, amăreală, tristețe, mâhnire
- calvar - chin, suferință, durere, mizerie, apăsare
- caznă - chin, suferință, canon, durere, tortură, supliciu, efort, trudă, stăruință
- amar - jale, suferință, chin, durere, necaz, belea
- păs - supărare, necaz, neajuns, suferință, durere, povară, neliniște, frământare, grijă
- amăreală - amărăciune
- povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
- râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
Dex obidă
- obidă 1 Nedreptate. 2 Jignire. 3 Durere sufletească amărăciune, mâhnire, necaz. 4 Mânie. 5 Compătimire. 6-7 (Om sau) animal slab și mic stârpitură.
- OBÍDĂ, obide, 1. întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie. 2. Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din obida.
- OBÍDĂ, obide, 1. Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie. 2. Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din obida.
- OBÍDĂ, (rar) obide, 1. Întristare adîncă, mîhnire, durere sufletească, chin, amărăciune, păs. S-a întors cătră zid, singur, descărcîndu-și într-acolo obida. SADOVEANU, Z. C. 235. Fără nici o mustrare privea la suferințele și obida supușilor săi. VLAHUȚĂ, O. A. I 218. Și-a adus aminte cu dor și cu obidă de ea. CARAGIALE, N. S. 55. 2. (Învechit) Nedreptate, strîmbătate; asuprire. Slugerul Tudor, care a ridicat noroadele țării din obidă, să-și ceară dreptate. C. PETRESCU, A. R. 191.
- OBÍDĂ ~e f. 1) Amărăciune provocată de o nedreptate. 2) înv. Faptă nedreaptă, reprobabilă; nedreptate. /<sl. obida
- obidă f. întristare adâncă: coprins de mâhnire și de obidă ISP. .
- obídă f., pl. e saŭ izĭ (vsl. obida, nedreptate). Rar azĭ. Nedreptate. Mare întristare: cu obida’n inimă. Fig. Iron. Pop. Mold. sud. Oghidă (rev. I. Crg. 3, 187). Om prea mic, stîrpitură: o oghidă de femeĭe.
- obida obidi1
- obidi2 1 A ispiti. 2 A iscodi. 3 A căuta. 4 A afla.
Sinonimul cuvântului obidă