Dicționar de sinonime
Sinonime desfrâu
Cuvântul „desfrâu” are următoarele sinonime:
desfrâu ( substantiv )
- dezmăț
- corupție
- orgie
Alte sinonime:
- decadență
- decădere
- depravare
- desfrânare
- destrăbălare
- imoralitate
- perdiție
- perversitate
- perversiune
- pervertire
- pierzanie
- pierzare
- stricăciune
- viciu
- deșănțare
- aselghiciune
- aselghie
- desfătare
- preacurvie
- preacurvire
- preaiubire
- descompunere
- putreziciune
- putrefacție
- putrejune
- bacanală
- libertinaj
- luxură
- scârnăvie
- rușinare
- slobozenie
- slobozie
- zamparalâc
Sinonime Apropiate
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
- desfrânare - dezmăț, corupție
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- luxură - concupiscență, orgie, desfrânare
- mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
- crailâc - libertinaj, dezmăț
- decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
- deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
- deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
- corupt - decăzut, stricat, depravat, imoral, destrăbălat, dezmățat, libertin, vicios, pervers
- degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
Dex desfrâu
- desfrâu 1 Purtare, atitudine care încalcă buna-cuviință, moralitatea desfrânare, destrăbălare, depravare. 2 Exces. 3 Exagerare. 4 Abuz.
- DESFRẤU, desfrâuri, Purtare, atitudine desfrânată, corupție, depravare; imoralitate. – des- + frâu.
- DESFRẤU, desfrâuri, Purtare, atitudine desfrânată; corupție, depravare; imoralitate. – Des1- + frâu.
- DESFRÂU ~ri n. Viață de plăceri ușoare. /des- + frâu
- desfrâu n. 1. lipsă de frâu; 2. fig. exces: desfrâu de colori.
- DESFRÎ́U, (rar) desfrîuri, Purtare desfrînată, necumpătare, corupție, destrăbălare, imoralitate, depravare. Această societate capitalistă... își trage luxul și desfrîul tocmai din nedreptate. CAMIL PETRESCU, T. I 328. Jap trăia în casa luxului și a desfrîului. GALACTION, O. I 303.
- desfrî́ŭ n., pl. urĭ (f. frîŭ). Desfrînare, destrăbălare. Exces.
- DESFRÂU s. 1. v. corupție. 2. v. orgie.
- DESFRÎU 1. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, descompunere, putreziciune, (rar ) putrefacție, putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) 2. dezmăț, orgie, bacanală, libertinaj, luxură, ( și ) scîrnăvie, rușinare, slobozenie, slobozie, zamparalîc. (Un ~ revoltător.)