Dicționar de sinonime
Sinonime desfrânare
Cuvântul „desfrânare” are următoarele sinonime:
desfrânare ( substantiv )
- dezmăț
- corupție
Alte sinonime:
- decadență
- decădere
- depravare
- desfrâu
- destrăbălare
- imoralitate
- perdiție
- perversitate
- perversiune
- pervertire
- pierzanie
- pierzare
- stricăciune
- viciu
- deșănțare
- aselghiciune
- aselghie
- desfătare
- preacurvie
- preacurvire
- preaiubire
- descompunere
- putreziciune
- putrefacție
- putrejune
Sinonime Apropiate
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
- desfrâu - dezmăț, corupție, orgie
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- luxură - concupiscență, orgie, desfrânare
- mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
- crailâc - libertinaj, dezmăț
- decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
- deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
- deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
- corupt - decăzut, stricat, depravat, imoral, destrăbălat, dezmățat, libertin, vicios, pervers
- degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
Dex desfrânare
- desfrânare 1 Scoatere a frâului la cal desfrânat1 (1). 2 Eliberare a calului desfrânat1 (2). 3 (Rar) Desfacere sau slăbire a frânei desfrânat1 (3). 4 Scoatere a frânei desfrânat1 (4). 5 Ducere a unei vieți imorale desfrânat1 (5). 6 Dedare la vicii, corupție, destrăbălare desfrânat1 (6). 7 Faptă care denotă stricăciune depravare, destrăbălare, imoralitate. 8 Trai imoral desfrânăciune, desfrânătețe.
- DESFRÂNÁRE, desfrânări, Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare. – desfrâna.
- desfrânare f. dezordine morală, exces.
- desfrâná 1 A scoate frâul de la cal. 2 A lăsa liber. 3 (Rar) A desface frâna. 4 A scoate frâna. 5-6 (A duce sau) a face să ducă o viață imorală. 7-8 A (se) deda viciilor, corupției, destrăbălării.
- DESFRÂNÁ, desfrânez, I. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – des- + frâna.
- DESFRÂNÁ, desfrânez, I. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Des1- + frâna.
- DESFRÎNÁ, desfrînez, I. (Neobișnuit) A se deda desfătărilor, petrecerilor, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. Ne desfrînam în nebunia carnavalului la Veneția. M. I. CARAGIALE, C. 55.
- DESFRÎNÁRE, desfrînări, Faptul de a fi desfrînat; destrăbălare. Din lux și desfrînare nasc aste bande crude De noi ciocoi ce pradă. BOLINTINEANU, O. 173. Poate ar fi mai întîrziat a-și pune în lucrare planul, dacă desfrînarea lui nu l-ar fi grăbit. NEGRUZZI, S. I 144.