Sinonime detraca

Cuvântul „detraca” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• defecta - a strica, a deregla, a deranja
• deranja - a răvăși, a zăpăci, a răscoli, a învălmăși, a deregla, a tulbura, a stânjeni, a încurca, a jena
• deranjament - dereglare, tulburare, defect, indigestie, diaree
• deregla - a strica, a defecta
• jena - a deranja, a incomoda, a indispune, a supăra, a stânjeni, a împiedica, a tulbura, a se rușina, a se sfii
• conturba - a deranja, a tulbura
• detracat - dezechilibrat
• dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
• pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
• răscolitor - impresionant, formidabil, tulburător
• rătăcit - răzleț, hoinar, tulburat, întunecat, vagabond
• rănced - alterat, stricat, descompus
• zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
• sperietură - spaimă, frică, teamă, neliniște, tulburare
• stânjeni - a deranja, a jena, a stingheri

Dex detraca

• detraca 1 ( mașini) A se defecta. 2 A se dezechilibra mintal a se sminti, a se țicni. 3 A decădea din punct de vedere moral.
• DETRACÁ I. (; folosit numai la timpurile compuse) A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din détraquer.
• DETRACÁ I. (; întrebuințat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din détraquer.
• DETRACÁ I. (Întrebuințat numai la participiu și la timpurile formate cu participiul; despre oameni sau despre minte) A se sminti, a se țicni; (rar, despre mecanisme sau despre mașini) a se defecta, a se strica. Ceasul minții mele s-a detracat, merge anapoda. CAMIL PETRESCU, T. I 356.
• DETRACÁ I. (Rar) A înnebuni, a se sminti, a se țicni. ♦ (Rar; despre mașini) A se defecta. .
• DETRACÁ 1. a înnebuni, a se sminti, a se țicni. 2. (despre mașini) a se defecta. (< fr. détraquer)
• A SE DETRACÁ pers. 3 se ~cheáză intranz. livr. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se țicni; a se trăsni. 2) rar (despre sisteme tehnice) A ieși din funcțiune (prin uzare sau ca urmare a unui accident); a înceta să funcționeze normal; a se defecta; a se deregla; a se deterioraj a se strica. /<fr. detraquer
• DETRACÁ vb. v. defecta, deranja, deregla, dezechilibra, strica, tulbura, zdruncina.
• detraca DEFECTA. DERANJA. DEREGLA. DEZECHILIBRA. STRICA. TULBURA. ZDRUNCINA.

Sinonimul cuvântului detraca

Testează-te!