Sinonime dialect

Cuvântul „dialect” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• grai - limbaj, vorbire, exprimare, limbă, idiom, dialect, subdialect, glas, voce
• idiom - grai, limbă, vorbire, dialect
• limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
• pilduitor - exemplar, elocvent, grăitor, ilustrativ
• pronunța - a rosti, a articula, a comunica, a grăi, a vorbi, a exprima
• sporovăială - taifas, convorbire, dialog, șuetă
• spune - a zice, a vorbi, a rosti, a se exprima, a grăi, a declara, a comunica, a relata, a povesti
• sufla - a respira, a expira, a adia, a trece, a bate (un curent), a șopti, a grăi, a spune (încet), a polei
• taifas - convorbire, discuție, dialog, cozerie, taifas, taclale, șuetă
• glas - voce, ton, timbru, viers, grai, vorbă, cuvânt, limbă
• nespus - negrăit, inexplicabil, indescriptibil, minunat, colosal, imens, extraordinar, neobișnuit, miraculos
• alocuțiune - cuvântare, vorbire, discurs, logos
• audiență - convorbire, dialog, discuție, bună primire, succes
• colocviu - dialog, conversație, discuție, convorbire, examen oral
• concludent - hotărâtor, grăitor, edificator, decisiv, probant

Dex dialect

• dialect 1 Limbă (ca mijloc de comunicare). 2 Ramificație teritorială a unei limbi, ale cărei trăsături caracteristice o deosebesc de alte ramificații teritoriale ale aceleiași limbi. 3 (Rar) Grai. 4 Limbaj special tehnic. 5 Jargon.
• DIALÉCT, dialecte, 1. Variantă teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri. 2. Grai. 3. Limbă. – Din dialecte, dialectus.
• DIALÉCT, dialecte, 1. Ramificație teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri. 2. Grai. 3. Limbă. – Din dialecte, dialectus.
• DIALÉCT, dialecte, 1. Aspect local al limbii unui popor, care se vorbește pe un anumit teritoriu și are trăsături caracteristice de structură gramaticală și de fond principal de cuvinte care-l deosebesc de celelalte aspecte locale ale limbii întregului popor, precum și de aceasta însăși. grai. Cu cît starea de diferențiere a dialectelor e mai avansată, cu atît e mai vizibil că ele au fond principal propriu și structură gramaticală proprie. GRAUR, F. L. 85. 2. (Determinat prin «de clasă») Jargon. 3. (Impropriu) Vorbire, cuprinzînd o terminologie specială de circulație restrînsă, proprie unui anumit domeniu de activitate; limbaj tehnic. D. Panu, jurist și om politic distins, introduce dialectul juridic și administrativ și în literatură. GHEREA, ST. CR. III 132. ♦ (Impropriu) Limbă. Avem un dialect bun, ușor și îmlădios. ALEXANDRESCU, M. 241. – Pronunțat: di-a-.

Sinonimul cuvântului dialect

Testează-te!