Sinonime dibaci

Cuvântul „dibaci” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• găsi - a afla, a descoperi, a dibui, a născoci, a izvodi, a inventa, a imagina, a gândi, a elabora
• oblici - a dibui, a afla, a găsi, a descoperi
• afla - a găsi, a descoperi, a născoci, a inventa, a fi, a exista, a se găsi
• descoperi - a dezvălui, a dezveli, a arăta, a revela, a scoate la lumină, a găsi, a afla, a detecta, a depista
• dibui - a bâjbâi, a pipăi, a orbecăi, a tatona, a afla, a găsi, a sesiza, a intui
• descoperire - dezvăluire, revelare, reliefare, invenție, aflare, găsire
• figura - a se afla, a fi prezent, a apare, a se găsi, a exista
• ghici - a intui, a întrevedea, a prevedea, a sesiza, a întrezări, a bănui, a afla, a descoperi, a înțelege
• iscusit - dibaci, isteț, abil, îndemânatic
• isteț - ager, dibaci, iscusit, deștept, inteligent, priceput, subtil, ingenios, șmecher
• îndemânatic - dibaci, priceput, iscusit, isteț, deștept, meșter, abil, expert, ingenios
• meșter - maistru, meseriaș, tehnician, priceput, iscusit, abil, ingenios, dibaci, abil
• abil - iscusit, dibaci, îndemânatic, priceput, destoinic, isteț, șiret, viclean, șmecher
• depista - a descoperi, a găsi
• fi - a exista, a ființa, a viețui, a exista, a dura, a dăinui, a trăi, a se afla, a se găsi

Dex dibaci

• dibaci, ~ace 1 ( oameni) Care este priceput, îndemânatic, iscusit. 2 ( mâini) Care face ceva cu îndemânare, cu iscusință. 3 ( oameni) Care este inventiv, ingenios. 4 (; oameni) Viclean. 5 (; ; oameni) Versat.
• DIBÁCI, -CE, dibaci, -ce, Îndemânatic, abil, priceput, iscusit. – gibak.
• DIBÁCI, -E, dibaci, -e, (Despre persoane și despre aptitudinile sau acțiunile lor) Îndemînatic, abil, iscusit. A dat șfoară în țară că are grabnică trebuință de un om în plină putere, țintaș dibaci. POPA, V. 7. Sigură de locul cucerit cu o așa dibace strategie, îmi scotea ceasornicul din buzunar, marea ei pasiune, îl remonta în toate felurile, îmi aranja cu o minuțioasă fantezie mustățile, cravata și părul. IBRĂILEANU, A. 18. În sfîrșit, auzind împăratul că este la un sat aproape un unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme. ISPIRESCU, L. 1. Mintea sa cea femeiască întotdauna aplecată spre vicleșug și dibace în scornituri meșteșugite, numaidecît îi dete în gînd ce să facă. POPESCU, B. III 83. ◊ Într-adevăr, avînd pană dibace, m-am îndeletnicit uneori, la petreceri, cu asemenea jocuri. SADOVEANU, Z. C. 163. ◊ (Adverbial) O țeară întreagă scăpată din robie numai prin inima vitează și prin săgeata dibaci mînată ale unui vînător, iată desigur cea mai falnică izbîndă cu care se poate mîndri vînătoria. ODOBESCU, S. III 81. – Variantă: ghibáci, -e
• DIBÁCI ~e adj. (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește pricepere și îndemânare; îndemânatic; abil; iscusit. /cf. sb. dibaci

Sinonimul cuvântului dibaci

Testează-te!