Dicționar de sinonime
Sinonime discreționar
Cuvântul „discreționar” are următoarele sinonime:
discreționar ( adjectiv )
- absolut
- arbitrar
- dictatorial
- ilimitat
Sinonime Apropiate
- despotic - tiranic, dictatorial, absolutist, arbitrar, samavolnic, autocratic
- perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
- tiranic - samavolnic, despotic, dictatorial, satrapie, abuziv, chinuitor, obsesiv, presant, stresant
- total - întreg, complet, tot, absolut, deplin, desăvârșit, global, exhaustiv
- firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
- întocmai - exact, la fel, aidoma, asemenea, deopotrivă, da, desigur, tocmai, absolut
- necondiționat - neprecupețit, absolut, total, neîngrădit, categoric, ferm, hotărât, net, cert
- abuziv - arbitrar, samavolnic, ilegal, silnic, despotic
- chiar - întocmai, exact, precis, absolut, încă, tocmai, în plus
- convențional - formal, arbitrar, manierat, afectat, căutat, făcut
- desăvârșire - perfecțiune, excelență, deplinătate, împlinire, absolut
- desăvârșit - perfect, excelent, ireproșabil, măiestrit, magistral, complet, deplin, absolut, total
- garantat - asigurat, sigur, neîndoielnic, precis, categoric, absolut
- natural - elementar, firesc, curat, pur, nativ, frust, genuin, neamestecat, necorupt
- perfect - desăvârșit, impecabil, ireproșabil, ideal, excepțional, minunat, splendid, superb, magistral
Dex discreționar
- discreționar, ~ă 1 Care este lăsat la bunul plac al cuiva arbitrar, discrețional (1). 2 Putere ~ă Prerogativă recunoscută de lege unor organe de stat de a lua măsuri, fără a fi îngrădite în inițiativa lor discrețional (2).
- DISCREȚIONÁR, -Ă, discreționari, -e, 1. Care e lăsat la bunul-plac al cuiva; arbitrar. 2. Putere discreționară = prerogativă recunoscută de lege în unele state unor organe de stat de a lua măsuri, fără a fi îngrădite în inițiativa lor. – Din discrétionnaire.
- DISCREȚIONÁR, -Ă, discreționari, -e, (Despre puteri, prerogative, acte etc.) Care acționează, se exercită așa cum consideră cineva, fără a fi prevăzut și îngăduit de lege; care are prin lege întreaga libertate de acțiune. – Din discrétionnaire.
- DISCREȚIONÁR, -Ă, discreționari, -e, (; în statele capitaliste, numai în ) Puteri discreționare = puteri conferite în anumite cazuri unei autorități sau unor reprezentanți ai ei de a lua măsurile pe care le cred de cuviință în afara legii. Comitetul cu puteri discreționare al Frăției este scos din guvern. CAMIL PETRESCU, O. II 335. – Pronunțat: -ți-o-.
- DISCREȚIONÁR, -Ă Arbitrar. ◊ Puteri discreționare = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii. .
- DISCREȚIONÁR, -Ă 1. arbitrar. 2. care are prin lege libertate de acțiune. ♦ puteri ~e = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii. (< fr. discrétionnaire)