Dicționar de sinonime
Sinonime desăvârșire
Cuvântul „desăvârșire” are următoarele sinonime:
desăvârșire ( substantiv )
- perfecțiune
- excelență
- deplinătate
- împlinire
- absolut
Alte sinonime:
- perfecționare
- plenitudine
- plinătate
- plinăciune
- plineală
- sublim
- puritate
Sinonime Apropiate
- perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
- deplinătate - desăvârșire, perfecțiune, plenitudine, plinătate, integritate
- total - întreg, complet, tot, absolut, deplin, desăvârșit, global, exhaustiv
- firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
- integritate - totalitate, deplinătate, plenitudine, probitate, onestitate, cinste, moralitate
- întocmai - exact, la fel, aidoma, asemenea, deopotrivă, da, desigur, tocmai, absolut
- necondiționat - neprecupețit, absolut, total, neîngrădit, categoric, ferm, hotărât, net, cert
- chiar - întocmai, exact, precis, absolut, încă, tocmai, în plus
- cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
- defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
- desăvârșit - perfect, excelent, ireproșabil, măiestrit, magistral, complet, deplin, absolut, total
- despotic - tiranic, dictatorial, absolutist, arbitrar, samavolnic, autocratic
- completare - întregire, împlinire, adăugire, supliment, adaos, anexă
- garantat - asigurat, sigur, neîndoielnic, precis, categoric, absolut
- natural - elementar, firesc, curat, pur, nativ, frust, genuin, neamestecat, necorupt
Dex desăvârșire
- desăvârșire 1 Ducere Ia bun sfârșit îndeplinire, terminare. 2 Cu ~ Cu totul deplin. 3 În ~ De la început până la sfârșit. 4 Perfecțiune.
- DESĂVÂRȘÍRE, desăvârșiri, Acțiunea de a (se) desăvârși și rezultatul ei. ◊ Cu desăvârșire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut. – desăvârși.
- desăvârșire f. 1. lucrarea de a desăvârși; 2. rezultatul ei, perfecțiune: ale trupului desăvârșiri OD.
- desăvârșí 1 A duce la îndeplinire (completând) ceva a realiza, a săvârși, a termina. 2 A ajunge la o formă deplină, definitivă a se împlini. 3-4 A (se) perfecționa.
- DESĂVÂRȘÍ, desăvârșesc, IV. 1. și A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. – De la desăvârșit.
- DESĂVÂRȘÍ, desăvârșesc, IV. 1. și A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. – De + săvârși.
Antonime desăvârșire
- Desăvârșire ≠ nedesăvârșire