Sinonime disprețuitor

Cuvântul „disprețuitor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• depreciativ - defavorabil, peiorativ, disprețuitor
• vanitos - orgolios, arogant, îngâmfat, încrezut, ambițios, plin de sine, trufaș, măreț
• falnic - măreț, impresionant, grandios, impozant, arătos, splendid, semeț, trufaș, mândru
• fălos - falnic, semeț, trufaș
• fudul - îngâmfat, arogant, trufaș, încrezut
• fuduli - a se făli, a se mândri, a se împăuna, a se îngâmfa, a se lăuda, a fi trufaș
• incisiv - tăios, mușcător, caustic, sarcastic, satiric, batjocoritor
• infatuat - îngâmfat, înfumurat, trufaș, orgolios, arogant, vanitos
• mândru - îngâmfat, fudul, trufaș, grandoman, înfumurat, orgolios, semeț, vanitos, chipeș
• neobrăzat - obraznic, sfidător
• obraznic - impertinent, arogant, neobrăzat, insolent, ireverențios, necuviincios, cu tupeu, nerușinat, sfidător
• bățos - țeapăn, rigid, neflexibil, fudul, trufaș, înfumurat
• boieros - trufaș, arogant, fudul
• măreț - impunător, grandios, monumental, impozant, splendid, falnic, magnific, fudul, încrezut

Dex disprețuitor

• disprețuitor, ~oare 1-2 Care exprimă dispreț (1-2). 3 Care nesocotește. 5 Batjocoritor. 6-7 Cu dispreț (1-2).
• DISPREȚUITÓR, -OÁRE, disprețuitori, -oare, (Adesea adverbial) Care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț. – Disprețui + -tor.
• DISPREȚUITÓR, -OÁRE, disprețuitori, -oare, Care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț; batjocoritor. Avea o gură mică și fragedă, însă cu o expresiune aspră și disprețuitoare. GALACTION, O. I 627. Safta îl pironise cu o privire disprețuitoare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 214. La toate întrebările ce li se făcu ei toți răspunseră prin o tăcere mîndră și disprețuitoare. BĂLCESCU, O. I 344. ◊ (Adverbial) Tu tot cu jivinele tale... privi disprețuitor Mînecuță pe mezin. SADOVEANU, P. M. 309. – Pronunțat: -țu-i-.
• DISPREȚUITÓR, -OÁRE Care disprețuiește. // Cu dispreț. .
• DISPREȚUITÓR, -OÁRE , (și ) care disprețuiește. (< disprețui + -tor)
• DISPREȚUITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care disprețuiește; care manifestă dispreț. Ton ~. /a disprețui + suf. ~tor
• DISPREȚUITÓR2 adv. Cu lipsă totală de stimă și de interes; cu dispreț. /a disprețui + suf. ~tor
• * disprețuitór, -oáre adj. Care disprețuĭește: disprețuitor de banĭ.
• desprețuitor a. și m. care desprețuește.
• DISPREȚUITÓR adj. 1. batjocoritor. (Ton ~.) 2. v. peiorativ.

Sinonimul cuvântului disprețuitor

Testează-te!