Dicționar de sinonime
Sinonime divagare
Cuvântul „divagare” are următoarele sinonime:
divagare ( substantiv )
- digresiune
- divagație
- excurs
- ocol
- paranteză
- defluviație
- deraiere
Sinonime Apropiate
- digresiune - divagare, parafraze, ocol, adaos, paranteză
- excurs - divagație, expunere, digresiune
- răzgâia - a alinta, a răsfăța, a cocoloși
- țarc - ocol, îngrăditură, coșar
- ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
- vira - a coti, a ocoli, a feri, a cârmi, a transfera, a schimba
- viraj - cotire, ocolire, cârmuire, curbă
- fereală - ocolire, evitare, înconjur, pază, precauție, prudență, circumspecție, grijă, teamă
- feri - a apăra, a proteja, a păzi, a ocroti, a adăposti, a protegui, a evita, a ocoli, a se eschiva
- gard - împrejmuire, îngrăditură, zăplaz, îngrădire, ocol
- ghemotoc - cocoloș, mototol, ghem, boț
- indirect - mijlocit, pe ocolite, mediat
- ineluctabil - iminent, inevitabil, fatal, de neocolit
- împrejmuire - gard, îngrăditură, ocol, țarc
- înconjura - a ocoli, a împrejmui, a împresura, a țărcui, a cuprinde, a asedia, a învălui, a izola
Dex divagare
- divagare 1 Abatere de la subiectul discuției divagație, digresiune. 2 Schimbare a direcției unui curs de apă în regiunile joase, cu pantă mică și aluvionare puternică.
- DIVAGÁRE, divagări, Faptul de a divaga; divagație; digresiune. – divaga.
- DIVAGÁRE, divagări, Faptul de a divaga; divagație. Sentimentul unui mai lung timp disponibil și calmul după-amiezii pe sfîrșite erau condiții prielnice pentru divagări sentimentale. IBRĂILEANU, A. 133.
- DIVAGÁRE 1. Faptul de a divaga; digresiune, divagație. 2. Schimbarea direcției unui curs de apă când ajunge în regiunile joase cu pantă mică. .
- DIVAGÁRE 1. faptul de a divaga; divagație. 2. schimbare a direcției unui curs de apă când ajunge în regiunile joase, cu pantă mică. (< divaga)
- divaga 1 A se abate de la subiectul discuției. 2 A vorbi aiurea.
- DIVAGÁ, divaghez, I. A se abate de la subiectul în discuție; a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din divaguer, divagari.
- DIVAGÁ, divaghez, I. A se abate de la subiect; a vorbi aiurea, a bate cîmpii.
- DIVAGÁ I. A se îndepărta de la o temă; a rătăci, a vorbi aiurea. .
- DIVAGÁ intr. 1. a se îndepărta de la subiect; (p. ext.) a vorbi aiurea, fără sens. 2. (despre un curs de apă) a ieși din albie. (< fr. divaguer, lat. divagari)