Dicționar de sinonime
Sinonime dobândire
Cuvântul „dobândire” are următoarele sinonime:
dobândire ( substantiv )
- primire
- căpătare
- câștigare
- obținere
- repurtare
- cucerire
- realizare
Sinonime Apropiate
- prestație - realizare, acțiune, desfășurare
- recepție - reuniune, ospăț, banchet, primire, preluare, înregistrare
- faptă - acțiune, realizare, lucrare, ispravă, înfăptuire, act, operă
- finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
- ispravă - faptă, treabă, lucrare, realizare, reușită, izbândă, succes, aventură, bravură
- înfăptuire - lucrare, realizare, îndeplinire, făurire, producere
- lucrătură - realizare, execuție, uneltire, urzeală, complot, mașinație
- manoperă - lucrare, realizare, executare, intrigă, mașinație, uneltire, cabală
- agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
- audiență - convorbire, dialog, discuție, bună primire, succes
- creație - plăsmuire, realizare, invenție, operă, producție
- acțiune - faptă, lucrare, realizare, proces, pâră, intrigă, fabulație, temă, tramă
- capodoperă - creație, operă, realizare genială
- declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
- făcut - facere, realizare, săvârșire, pregătire, preparare, gătire, confecționare, fermecare, farmec
Dex dobândire
- dobândire 1 Obținere prin muncă. 2 Câștigare. 3 Găsire. 4 înstăpânire. 5 Moștenire. 6 Atragere de partea sa. 7 Primire în dar. 8 Obținere. 9 Îmbolnăvire. 10 (; femei) Posedare. 11 (; orașe, cetăți, țări) Cucerire. 12 (; dușmani) Biruire. 13 (; dușmani) Prindere. 14 Căpătuire.
- DOBÂNDÍRE, dobândiri, Faptul de a dobândi. – dobândi.
- dobândí 1 ( bunuri materiale și spirituale) A obține prin muncă, prin eforturi. 2 A câștiga. 3 A găsi. 4 A pune stăpânire. 5 A moșteni. 6 (; oameni) A atrage de partea sa. 7 A primi în dar. 8 A obține. 9 A ~ voie A avea voie. 10 (; ; sufletul, gândul ) A pune stăpânire. 11 (; un copil) A deveni părinte. 12 ( o boală, un defect fizic ) A suferi de... 13 (; obiecte metalice; ) A ~ cocleală A se oxida. 14 (; femei) A poseda. 15 (; un oraș, o cetate, o țară) A cuceri (6). 16 (; un dușman) A birui (1). 17 (; un dușman) A prinde. 18 A se căpătui (1).
- DOBÂNDÍ, dobândesc, IV. 1. A obține ceva prin muncă, eforturi, perseverență; a câștiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ◊ A dobândi un copil = a i se naște cuiva un copil. 2. A cuceri un oraș, o cetate etc. – Din dobyti (dobondon).
Antonime dobândire
- A dobândi ≠ a pierde