Dicționar de sinonime

Sinonime dobândire

Cuvântul „dobândire” are următoarele sinonime:

dobândire ( substantiv )
  • primire
  • căpătare
  • câștigare
  • obținere
  • repurtare
  • cucerire
  • realizare


Sinonime Apropiate

  • prestație - realizare, acțiune, desfășurare
  • recepție - reuniune, ospăț, banchet, primire, preluare, înregistrare
  • faptă - acțiune, realizare, lucrare, ispravă, înfăptuire, act, operă
  • finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
  • ispravă - faptă, treabă, lucrare, realizare, reușită, izbândă, succes, aventură, bravură
  • înfăptuire - lucrare, realizare, îndeplinire, făurire, producere
  • lucrătură - realizare, execuție, uneltire, urzeală, complot, mașinație
  • manoperă - lucrare, realizare, executare, intrigă, mașinație, uneltire, cabală
  • agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
  • audiență - convorbire, dialog, discuție, bună primire, succes
  • creație - plăsmuire, realizare, invenție, operă, producție
  • acțiune - faptă, lucrare, realizare, proces, pâră, intrigă, fabulație, temă, tramă
  • capodoperă - creație, operă, realizare genială
  • declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
  • făcut - facere, realizare, săvârșire, pregătire, preparare, gătire, confecționare, fermecare, farmec

Dex dobândire

  • dobândire 1 Obținere prin muncă. 2 Câștigare. 3 Găsire. 4 înstăpânire. 5 Moștenire. 6 Atragere de partea sa. 7 Primire în dar. 8 Obținere. 9 Îmbolnăvire. 10 (; femei) Posedare. 11 (; orașe, cetăți, țări) Cucerire. 12 (; dușmani) Biruire. 13 (; dușmani) Prindere. 14 Căpătuire.
  • DOBÂNDÍRE, dobândiri, Faptul de a dobândi.dobândi.
  • dobândí 1 ( bunuri materiale și spirituale) A obține prin muncă, prin eforturi. 2 A câștiga. 3 A găsi. 4 A pune stăpânire. 5 A moșteni. 6 (; oameni) A atrage de partea sa. 7 A primi în dar. 8 A obține. 9 A ~ voie A avea voie. 10 (; ; sufletul, gândul ) A pune stăpânire. 11 (; un copil) A deveni părinte. 12 ( o boală, un defect fizic ) A suferi de... 13 (; obiecte metalice; ) A ~ cocleală A se oxida. 14 (; femei) A poseda. 15 (; un oraș, o cetate, o țară) A cuceri (6). 16 (; un dușman) A birui (1). 17 (; un dușman) A prinde. 18 A se căpătui (1).
  • DOBÂNDÍ, dobândesc, IV. 1. A obține ceva prin muncă, eforturi, perseverență; a câștiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ◊ A dobândi un copil = a i se naște cuiva un copil. 2. A cuceri un oraș, o cetate etc. – Din dobyti (dobondon).


Antonime dobândire

  • A dobândi ≠ a pierde


Sinonimul cuvântului dobândire

Sinonimul cuvântului dobândire


Testează-te!