Sinonime duhori

Cuvântul „duhori” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• mirosi - a adulmeca, a simți, a ulma, a duhni, a puți, a presimți, a bănui, a imagina, a prevedea
• schilav - infirm, neputincios
• slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
• țară - pic, puțin, oleacă, strop, fărâmă
• imposibil - irealizabil, cu neputință, insuportabil, groaznic, nesuferit, chinuitor
• imposibilitate - neputință, paralizie, blocaj
• impotent - neputincios, incapabil, emasculat
• impotență - neputință, incapacitate, emasculație
• inapt - nepotrivit, incapabil, neputincios
• inaptitudine - incapacitate, neputință
• incapabil - neputincios, nepriceput, nevrednic, incompetent, prost
• incapacitate - neputință, nepricepere, incompetență
• ineficace - ineficient, nepractic, neputincios, fără rost, zadarnic
• infirmitate - invaliditate, neputință, suferință, boală, schilodeală
• intui - a întrevedea, a presimți, a ghici, a sesiza, a mirosi, a prevedea, a întrezări, a pricepe

Dex duhori

• duhorí (Rar) A duhni.
• DUHORÍ, duhoresc, IV. (Rar) A duhni (1), a puți. – Din duhoare.
• DUHORÍ, duhoresc, IV. (De obicei urmat de determinări introduse prin «a») A duhni. Două luni zăcuse în murdărie... nespălat și duhorind. C. PETRESCU, Î. II 226. Unchiul lor... avea o figură idioată și duhorea a rachiu, ca o velniță. VLAHUȚĂ, O. A. III 144.
• duhoare 1 Emanație rău mirositoare răspândită de ceva sau cineva. 2 Atmosferă viciată dintr-un spațiu închis. 3 Spumă rău mirositoare pe care inundația o scoate la suprafața apei. 4 Dogoare.
• duhorî́ duhori
• duhuri duhori
• DUHOÁRE, duhori, Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Contaminare între duh și oare.
• DUHOÁRE, duhori, Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Probabil contaminație între duh și oare.
• DUHOÁRE, duhori, Miros greu și urît; putoare. Venea de undeva o duhoare grozavă de țarcuri de porci. DUMITRIU, N. 33. Onufrie își apucă între degete nasul încrețit de-o duhoare grea de gaz răzbătînd din fîn. CAMILAR, TEM. 181. Deschide ușa și intră. O duhoare grea și încropită o izbi în față. VLAHUȚĂ, O. A. 135. ♦ Atmosferă viciată, aer greu. Ca să nu piardă rîndul la muncă, mulți rămîneau noaptea pe loc, sforăind pînă la ziuă pe scaune, rezemați în coate la mesele de lemn, în duhoarea cafenelelor din port. BART, E. 288.
• DUHOÁRE ~óri f. 1) Miros greu, neplăcut; putoare. 2) Aer închis, greu de respirat; nădușală. /duh + oare

Sinonimul cuvântului duhori

Testează-te!