Sinonime dăinui

Cuvântul „dăinui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• păstra - a conserva, a reține, a cruța, a menaja, a dura, a dăinui, a se menține, a persista, a exista
• menține - a conserva, a păstra, a rezista, a dura, a se menține, a exista, a subzista, a rămâne, a dăinui
• trăi - a exista, a fi, a viețui, a ființa, a dura, a se menține, a dăinui, a petrece, a locui
• dura - a persista, a rezista, a dăinui, a continua, a se menține, a făuri, a construi, a face, a clădi
• dăinuire - persistență, menținere, perpetuare, viețuire
• exista - a trăi, a fi, a ființa, a se află, a dăinui, a persista, a consta
• fi - a exista, a ființa, a viețui, a exista, a dura, a dăinui, a trăi, a se afla, a se găsi
• stărui - a insista, a persevera, a persista, a se menține, a se crampona
• conserva - a păstra, a menține, a păzi, a menaja
• peren - trainic, durabil, vivace, persistent, etern
• trainic - solid, rezistent, durabil, viabil, persistent
• trăinicie - rezistență, durabilitate, soliditate
• veac - secol, durată (mare), veșnicie, viață, trai, existență
• viabil - rezistent, durabil, trainic
• ființa - a exista, a trăi, a funcționa

Dex dăinui

• dăinui 1 (La persoana 3) A continua să existe (în timp) a dura, a se menține, a se păstra, a rămâne, a sta, a ține, a subzista, a petrece, a via. 2 (Rar) A trăi.
• DĂINUÍ, dắinui, IV. 1. (La 3) A continua să existe, să se mențină; a ține, a dura, a persista. 2. (Rar; despre ființe) A trăi, a exista. – Din danovati.
• DĂINUÍ, dăinuiesc, IV. 1. (La 3) A continua să existe, să se mențină; a ține, a dura, a persista. 2. (Rar; despre ființe) A trăi, a exista. – Din danovati.
• DĂINUÍ, dăinuiesc și dăinui, IV. (Mai ales la 3) A ține un timp îndelungat, a se prelungi în timp; a dura, a persista. Moara cea veche... și acum dăinuiește. SADOVEANU, O. I 405. Aceste petreceri dăinuiră pînă după miezul nopții. BOLINTINEANU, O. 298. ♦ (Despre ființe) A trăi, a viețui, a exista. Și-o să petrec în pace prin lumile de soare, În care-oi dăinui? EMINESCU, O. IV 39.
• A DĂINUÍ ~iésc intranz. 1) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dura; a stărui; a persista. 2) rar (despre ființe) A se mai afla în viață; a viețui; a trăi; a exista. /<sl. dano vati
• dăinuí v. a dura, a subzista: de n’ar avea cu ce să dăinuească ISP. .
• dăina2 dăinui
• dăinăí2 dăinui
• dăinări dăinui
• dăĭnuĭésc v. intr. (sîrb. danujem, inf. danovati). Vest. Durez, subzist: casa asta dăĭnuĭește de mult.

Antonime dăinui

• A dăinui ≠ a dispera, a pieri

Sinonimul cuvântului dăinui

Testează-te!