Dicționar de sinonime
Sinonime menține
Cuvântul „menține” are următoarele sinonime:
menține ( verb )
- a conserva, a păstra, a rezista
- a dura, a se menține, a exista, a subzista, a rămâne, a dăinui, a persista
Alte sinonime:
- păstra
- a păzi
- dăinui
- a se păstra
- a se perpetua
- a stărui
- întreține
- a [se] conserva
- a [se] păstra
- a [se] ține
- a fi
- a trăi
- a ține
- a locui
- a petrece
- a sta
- a via
- a întreține
- a alimenta
- a hrăni
- a ține piept
- a nu ceda
- a nu se lăsa învins
- a face față
- a se ține bine
- a se ține tare
Sinonime Apropiate
- păstra - a conserva, a reține, a cruța, a menaja, a dura, a dăinui, a se menține, a persista, a exista
- dăinui - a dura, a ține, a rămâne, a persista, a se menține, a exista, a trăi, a se păstra, a se perpetua
- dura - a persista, a rezista, a dăinui, a continua, a se menține, a făuri, a construi, a face, a clădi
- trăi - a exista, a fi, a viețui, a ființa, a dura, a se menține, a dăinui, a petrece, a locui
- conserva - a păstra, a menține, a păzi, a menaja
- exista - a trăi, a fi, a ființa, a se află, a dăinui, a persista, a consta
- fi - a exista, a ființa, a viețui, a exista, a dura, a dăinui, a trăi, a se afla, a se găsi
- stărui - a insista, a persevera, a persista, a se menține, a se crampona
- data - a fixa (ziua), a nota, a exista, a dura, a fi
- dăinuire - persistență, menținere, perpetuare, viețuire
- stăvili - a curma, a înceta, a împiedica, a întrerupe, a sta, a staționa, a zăbovi, a rămâne, a păstra
- peren - trainic, durabil, vivace, persistent, etern
- prezerva - a proteja, a apăra, a feri, a păzi, a păstra
- prisosi - a fi în plus, a rămâne, a avea destul, a dispune
- răstimp - interval, perioadă, durată, răspas
Dex menține
- menține 1 A păstra în aceeași stare sau formă. 2 A face să dureze. 3 A continua să existe sub același aspect. 4 A dura. 5 (; o familie, o persoană) A asigura condițiile de trai necesare, a susține din punct de vedere material a întreține. 6 A afirna cu tărie a susține.
- MENȚÍNE, mențín, III. 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; a face să dureze. ♦ A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc. 3. (Rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din maintenir (după ține).
- MENȚÍNE, mențín, III. 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; a face să dureze. ♦ A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc. 3. (Franțuzism, rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din maintenir (după ține).
- MENȚÍNE, mențín, III. A păstra ceva în aceeași stare, neschimbat. Arta clasică realistă continuă să-și mențină importanța ideologică-estetică și din pricina profundului ei caracter popular. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, 334, 4/3. Încearcă să mențină ordinea cel puțin în Amara prin indulgență și convingere. REBREANU, R. II 117.
- MENȚÍNE III. 1. A păstra ceva neschimbat. ♦ A susține. 2. A rămâne în aceeași stare. ♦ A-și păstra același loc, același post, aceeași poziție. .
Antonime menține
- A se menține ≠ a se transforma, a se modifica, a schimba, a se preface