Dicționar de sinonime
Sinonime emul
Cuvântul „emul” are următoarele sinonime:
emul ( substantiv ) 
- concurent
 - rival
 - competitor
 
Sinonime Apropiate
- concurent - candidat, competitor, rival, emul, oponent
 - adversar - rival, concurent, emul, oponent, dușman
 - emulație - întrecere, concurență, rivalitate
 - candidat - concurent, competitor
 - competitor - concurent, candidat, participant
 - geamlâc - ferestruică, gemuleț, vitraliu
 - imemorabil - străvechi, antic, de demult
 - indigna - a (se) revolta, a fi nemulțumit, a (se) înfuria, a (se) scandaliza
 - insatisfacție - nemulțumire, supărare, jenă, indispoziție
 - insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
 - întrecere - concurs, competiție, concurență, luptă
 - manivelă - vârtej, cocârlă, crivală, sucitor
 - mofturos - capricios, fandosit, țâfnos, pretențios, nemulțumit, în toane
 - înainte - în față, în frunte, dinainte, demult, odinioară, mai departe, în continuare
 - neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
 
Dex emul
- emul, ~ă Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate concurent, rival.
 - EMÚL, emuli, Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. – Din émule, aemulus.
 - EMÚL, emuli, Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva activînd în același domeniu; rival, concurent (în special în artă și în știință). După Alecsandri și Eminescu, care au creat adevărata limbă poetică pentru lirica noastră, Vlahuță e demnul urmaș și emul al lor. GHEREA, ST. CR. I 246. Toți emulii d-tale de aceeași școală vor gîndi toată noaptea... la isprava d-tale. CARAGIALE, O. VII 231. În școala de la Măgureanu... emulii lui Corai predau tinerilor greci și feciorilor noștri de boier «Memorabiile lui Socrate», «Phedon» și «Metafizica» lui Aristot. GHICA, S. A. 69.
 - EMÚL Rival, concurent (mai ales în artă, în știință). .
 - EMÚL rival, concurent (într-un domeniu). (< fr. émule, lat. aemulus)
 - EMÚL ~i m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva. /<fr. émule, lat. aemulus
 - emul m. concurent, rival.
 - *émul, -ă s. și adj., pl. m. lĭ (lat. áemulus, rival). Care caută să ajungă orĭ să-l întreacă pe altu înălțîndu-se pînă la el. V. rival.
 - emu Pasăre terestră acarenată, de talie mare, originară din Australia și din Tasmania, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap (Dromiceius novae hollanidae).
 






