Dicționar de sinonime
Sinonime emul
Cuvântul „emul” are următoarele sinonime:
emul ( substantiv )
- concurent
- rival
- competitor
Sinonime Apropiate
- concurent - candidat, competitor, rival, emul, oponent
- adversar - rival, concurent, emul, oponent, dușman
- emulație - întrecere, concurență, rivalitate
- candidat - concurent, competitor
- competitor - concurent, candidat, participant
- geamlâc - ferestruică, gemuleț, vitraliu
- imemorabil - străvechi, antic, de demult
- indigna - a (se) revolta, a fi nemulțumit, a (se) înfuria, a (se) scandaliza
- insatisfacție - nemulțumire, supărare, jenă, indispoziție
- insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
- întrecere - concurs, competiție, concurență, luptă
- manivelă - vârtej, cocârlă, crivală, sucitor
- mofturos - capricios, fandosit, țâfnos, pretențios, nemulțumit, în toane
- înainte - în față, în frunte, dinainte, demult, odinioară, mai departe, în continuare
- neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
Dex emul
- emul, ~ă Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate concurent, rival.
- EMÚL, emuli, Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. – Din émule, aemulus.
- EMÚL, emuli, Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva activînd în același domeniu; rival, concurent (în special în artă și în știință). După Alecsandri și Eminescu, care au creat adevărata limbă poetică pentru lirica noastră, Vlahuță e demnul urmaș și emul al lor. GHEREA, ST. CR. I 246. Toți emulii d-tale de aceeași școală vor gîndi toată noaptea... la isprava d-tale. CARAGIALE, O. VII 231. În școala de la Măgureanu... emulii lui Corai predau tinerilor greci și feciorilor noștri de boier «Memorabiile lui Socrate», «Phedon» și «Metafizica» lui Aristot. GHICA, S. A. 69.
- EMÚL Rival, concurent (mai ales în artă, în știință). .
- EMÚL rival, concurent (într-un domeniu). (< fr. émule, lat. aemulus)
- EMÚL ~i m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva. /<fr. émule, lat. aemulus
- emul m. concurent, rival.
- *émul, -ă s. și adj., pl. m. lĭ (lat. áemulus, rival). Care caută să ajungă orĭ să-l întreacă pe altu înălțîndu-se pînă la el. V. rival.
- emu Pasăre terestră acarenată, de talie mare, originară din Australia și din Tasmania, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap (Dromiceius novae hollanidae).