Dicționar de sinonime
Sinonime fărâmă
Cuvântul „fărâmă” are următoarele sinonime:
fărâmă ( substantiv )
- bucățică
- frântură
- fărâmătură
- ruptură
- firimitură
Alte sinonime:
- pic
- bucăcioară
- bucățea
- zdreală
- mangotă
- mangură
- scramură
- smicăraie
- smicurătură
- sfărâmă
- fir
- picătură
- pișcătură
- strop
- piculete
- strelice
- țâră
- sleamă
- scânteie
- fărâma
fărâma ( verb )
- sfărâma
- a [se] sfărâma
- a [se] zdrobi
- a [se] casa
Sinonime Apropiate
- sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
- zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
- zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
- zobi - a strivi, a zdrobi, a sfărâma
- fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
- hârb - ciob, sfărâmătură, spărtură, țandără, blid, cratiță, strachină, farfurie
- mărunți - a fărâmița, a zdrobi, a sfărâma
- bucățică - fărâmă, părticică, fărâmătură, pic
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- țandără - așchie, surcea, zburătură, ciob, fărâmătură
- firimitură - fărâmă
- frântură - bucată, fragment, crâmpei, porțiune, parte, fărâmă, fractură, spărtură
- melița - a pisa, a sfărâma
- percepe - a simți, a sesiza, a înțelege, a observa, a distinge, a remarca, a încasa, a strânge, a aduna (impozite)
- pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
Dex fărâmă
- fărâmă 1 Fiecare dintre bucățile mici rămase în urma spargerii, zdrobirii unui obiect sau material. 2 Bucată foarte mică. 3 Resturi (de mâncare). 4 A (se) face (mici sau mii și) ~me A (se) sfărâmă. 5 (; în legătură cu abstracte) Puțin.
- FĂRẤMĂ, fărâme, Bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucățelele în care s-a împărțit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii). ◊ A (se) face (mici sau mii de) fărâme = a (se) sfărâma. – thërrime.
- fărâmă s.f. 1 Fiecare dintre bucățile mici rămase în urma spargerii, sfărâmării unui obiect sau a unui material. ◊ Expr. A (se) face (mici sau mii de) fărâme = a (se) sfărâma complet. 2 Ext. Bucată foarte mică. 3 (la pl.) Resturi de mâncare. • pl. -e. / cuv. autoh.; cf. alb. thërrime.
- FĂRÂMĂ ~e f. 1) Bucată mică rămasă dintr-un întreg (după ce s-a sfarâmat, s-a rupt etc.). 2) fig. Parte minimală din ceva; strop; dram; picătură; pic. O ~ de nădejde. /cf. alb. thërrime
- fărâma 1-2 A (se) sparge în bucățele. 3-4 A (se) distruge. 5 A-și ~ trupul A-și îndoi trupul de la mijloc. 6 A-și ~ capul A-și bate capul (83). 7 (; corăbii) A naufragia. 8 A munci din greu. 9 A frământa (1). 10 A-l ~ la inimă (sau la stomac) (pe cineva) A avea colici a frământa (11).
- fărma fărâma
- FĂRÂMÁ, fărấm, I. și A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge. ◊ A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul. ♦ A (se) distruge, a (se) nimici. – Din fărâmă.