Dicționar de sinonime

Sinonime fărâmă

Cuvântul „fărâmă” are următoarele sinonime:

fărâmă ( substantiv )
  • bucățică
  • frântură
  • fărâmătură
  • ruptură
  • firimitură
Alte sinonime:
  • pic
  • bucăcioară
  • bucățea
  • zdreală
  • mangotă
  • mangură
  • scramură
  • smicăraie
  • smicurătură
  • sfărâmă
  • fir
  • picătură
  • pișcătură
  • strop
  • piculete
  • strelice
  • țâră
  • sleamă
  • scânteie
  • fărâma
fărâma ( verb )
  • sfărâma
  • a [se] sfărâma
  • a [se] zdrobi
  • a [se] casa


Sinonime Apropiate

  • sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
  • zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
  • zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
  • zobi - a strivi, a zdrobi, a sfărâma
  • fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
  • hârb - ciob, sfărâmătură, spărtură, țandără, blid, cratiță, strachină, farfurie
  • mărunți - a fărâmița, a zdrobi, a sfărâma
  • bucățică - fărâmă, părticică, fărâmătură, pic
  • spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
  • țandără - așchie, surcea, zburătură, ciob, fărâmătură
  • firimitură - fărâmă
  • frântură - bucată, fragment, crâmpei, porțiune, parte, fărâmă, fractură, spărtură
  • melița - a pisa, a sfărâma
  • percepe - a simți, a sesiza, a înțelege, a observa, a distinge, a remarca, a încasa, a strânge, a aduna (impozite)
  • pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa

Dex fărâmă

  • fărâ 1 Fiecare dintre bucățile mici rămase în urma spargerii, zdrobirii unui obiect sau material. 2 Bucată foarte mică. 3 Resturi (de mâncare). 4 A (se) face (mici sau mii și) ~me A (se) sfărâmă. 5 (; în legătură cu abstracte) Puțin.
  • FĂRẤMĂ, fărâme, Bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucățelele în care s-a împărțit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii). ◊ A (se) face (mici sau mii de) fărâme = a (se) sfărâma. – thërrime.
  • fărâmă s.f. 1 Fiecare dintre bucățile mici rămase în urma spargerii, sfărâmării unui obiect sau a unui material. ◊ Expr. A (se) face (mici sau mii de) fărâme = a (se) sfărâma complet. 2 Ext. Bucată foarte mică. 3 (la pl.) Resturi de mâncare. • pl. -e. / cuv. autoh.; cf. alb. thërrime.
  • FĂRÂMĂ ~e f. 1) Bucată mică rămasă dintr-un întreg (după ce s-a sfarâmat, s-a rupt etc.). 2) fig. Parte minimală din ceva; strop; dram; picătură; pic. O ~ de nădejde. /cf. alb. thërrime
  • fărâma 1-2 A (se) sparge în bucățele. 3-4 A (se) distruge. 5 A-și ~ trupul A-și îndoi trupul de la mijloc. 6 A-și ~ capul A-și bate capul (83). 7 (; corăbii) A naufragia. 8 A munci din greu. 9 A frământa (1). 10 A-l ~ la inimă (sau la stomac) (pe cineva) A avea colici a frământa (11).
  • fărma fărâma
  • FĂRÂMÁ, fărấm, I. și A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge. ◊ A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul. ♦ A (se) distruge, a (se) nimici. – Din fărâmă.


Sinonimul cuvântului fărâmă

Sinonimul cuvântului fărâmă


Testează-te!