Dicționar de sinonime
Sinonime frână
Cuvântul „frână” are următoarele sinonime:
frână ( substantiv )
- obstacol
- piedică
frâna ( verb )
- împiedica
- înfrâna
- opri
- stăvili
- a opri
- a înfrâna
- a stăvili
- a stăpâni
- a pune frâu
- a împiedica
- a ține în loc
- a inhiba
- frână
Sinonime Apropiate
- abține - a se reține, a se stăpâni, a se înfrâna, a renunța, a se opri
- îngrădi - a împrejmui, a închide, a mărgini, a înconjura, a țărcui, a înfrâna, a reține, a limita, a stăvili
- tempera - a potoli, a liniști, a modera, a domoli, a reține, a înfrâna
- frâu - hăț, dârlog, frână, piedică, obstacol, stavilă, baraj
- continență - abstinență, reținere, înfrânare, moderație, cumpătare
- sabota - a frâna, a împiedicata compromite (o acțiune), a unelti, a submina
- stăvili - a curma, a înceta, a împiedica, a întrerupe, a sta, a staționa, a zăbovi, a rămâne, a păstra
- sabotaj - subminare, uneltire, compromitere, împiedicare
- sechestra - a confisca, a popri, a reține
- stăvilar - zăgaz, baraj, ecluză, dig, stavilă, obstacol, opreliște, piedică, opoziție
- stăvili - a opri, a bara, a zăgăzui
- zădărnici - a împiedica, a dejuca, a anihila
- zăgaz - stăvilar, baraj, dig, scoc, piedică, îngrădire, barieră, obstacol
- gâtui - a sugruma, a strangula, a jugula, a sugușa, a înăbuși, a sufoca, a reprima, a împiedica, a curma
- imbatabil - invincibil, neînvins, neînfrânat, de neînvins
Dex frână
- frână1 1 Ansamblu de mecanisme folosit pentru a micșora, eventual pentru a anula viteza unor corpuri aflate în mișcare, prin transformarea energiei cinetice a acelor corpuri în altă formă de energie. 2 Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. 3 Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment obstacol, piedică.
- frână2 frâu
- FRẤNĂ, frâne, Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din frein (după frâne, lui frâu).
- FRÂNĂ Aparat adaptat la un vehicul pentru a-i micșora viteza sau a-l opri din mers. ♦ Ceea ce oprește, încetinește, îngreuiază o acțiune, un proces etc. .
- FRẤNĂ dispozitiv adaptat la un vehicul pentru a-i micșora sau opri viteza. ◊ ceea ce oprește, încetinește o acțiune, un proces etc. (după fr. frein)
- FRÂNĂ ~e f. 1) Dispozitiv pentru micșorarea vitezei sau oprirea unui vehicul. 2) fig. Factor care zădărnicește desfășurarea unui proces sau a unei acțiuni. /<fr. frein
- frână f. aparat spre a opri îndată mersul unei mașini, unui vagon sau tramvaiu (= fr. frein).
- frană Alunecare de teren în formă de cuib.