Dicționar de sinonime
Sinonime stăvili
Cuvântul „stăvili” are următoarele sinonime:
stăvili ( verb )
- a opri
- a bara
- a zăgăzui
Alte sinonime:
- curma
- întrerupe
- opri
- zăgăzui
- îndigui
- tempera
- împiedica
- a hăti
- a îndigui
- a domoli
- a potoli
- a stăpâni
- a tempera
- a înfrâna
- a împiedica
- a frâna
- a reține
- a îngrădi
stăvili ( locuţiune )
- a curma, a înceta, a împiedica, a întrerupe
- a sta, a staționa, a zăbovi, a rămâne
- a păstra, a reține, a rezerva, a ține
- a interzice, a prohibi, a nu permite
- a se stăpâni, a se abține, a se înfrâna
Sinonime Apropiate
- abține - a se reține, a se stăpâni, a se înfrâna, a renunța, a se opri
- curma - a înceta, a opri, a termina, a întrerupe, a stăvili, a suprima
- interzice - a opri, a interzice, a stopa, a prohibi, a suprima, a bara
- înceta - a conteni, a se opri, a sista, a suspenda, a întrerupe, a curma, a termina, a sfârși, a dispărea
- îngrădi - a împrejmui, a închide, a mărgini, a înconjura, a țărcui, a înfrâna, a reține, a limita, a stăvili
- întrerupe - a opri, a curma, a suspenda, a conteni, a sista, a tăia, a înceta
- oprire - încetare, curmare, pauză, stopare, blocare, staționare, stație, haltă, popas
- conteni - a înceta, a se curma, a întrerupe, a opri, a termina
- detenție - posesie, păstrare, stăpânire, reținere, arestare, închidere
- păstra - a conserva, a reține, a cruța, a menaja, a dura, a dăinui, a se menține, a persista, a exista
- prohibi - a opri, a interzice, a restrânge, a îngrădi
- sechestra - a confisca, a popri, a reține
- tempera - a potoli, a liniști, a modera, a domoli, a reține, a înfrâna
- interdicție - oprire, interzicere, prohibiție, stop
- menține - a conserva, a păstra, a rezista, a dura, a se menține, a exista, a subzista, a rămâne, a dăinui
Dex stăvili
- STĂVILÍ, stăvilesc, IV. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă.
- STĂVILÍ, stăvilesc, IV. 1. A pune stavilă cursului unei ape; a zăgăzui. Dacă ploua, Bujor își aducea aminte de iazul de la țarina Bouarului și se întreba dacă este stăvilit ori nu. SLAVICI, N. I 53. 2. A opri, a împiedica, a face să înceteze (ceva). Străduindu-se să-și stăvilească enervarea, explică... GALAN, B. I 8. Află furtuna ce îl amenința și începu a se pregăti în grabă a o stăvili cu toată puterea ambelor țări ce stăpînea. BĂLCESCU, O. II 278.
- A STĂVILÍ ~ésc tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unei stavile; a pune un baraj; a zăgăzui; a îndigui; a bara. 2) fig. (acțiuni, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste; a frâna. /Din stăvilă
- stăvilì v. 1. a pune o stavilă; 2. fig. a opri în loc: să se grăbească a stăvili furtuna BĂLC.
- stăvilésc v. tr. (d. stavilă). Opresc printr’o stavilă: a stăvili apa, fig. relele.
- stăvilesc, -leam 1
- STĂVILÍ vb. v. curma, întrerupe, opri.
- STĂVILÍ vb. 1. v. zăgăzui. 2. v. îndigui. 3. v. tempera. 4. v. împiedica.
- stăvili CURMA. ÎNTRERUPE. OPRI.
- STĂVILI 1. a bara, a zăgăzui, a hăti. (A ~ o apă.) 2. a îndigui, a zăgăzui. (A ~ malul unui rîu.) 3. a domoli, a potoli, a stăpîni, a tempera, a înfrîna, a zăgăzui. (I-a mai ~ entuziasmul.) 4. a împiedica, a înfrîna, a opri, a frîna. (Nu puteau ~ avîntul revoluționar.)