Dicționar de sinonime
Sinonime furătură
Cuvântul „furătură” are următoarele sinonime:
furătură ( substantiv )
- furt
- furat
- hoție
- pungășeală
- pungășie
- rapt
- hoțomănie
- tâlhărie
- robălie
- sfeteriseală
- sfeterisire
- tâlhărășug
- tâlhărire
- tâlhărșag
- tâlhușag
- sfeterismos
- ciordeală
- coțcărie
- șterpeleală
- șterpelire
- mangleală
- șuteală
Sinonime Apropiate
- fraudă - înșelătorie, furt, hoție, pungășie, șarlatanie, delapidare, escrocherie, coțcărie
- furt - hoție, delapidare, pungășie, sustragere, jaf, escrocherie, furtișag
- jecmăneală - jaf, hoție, furt, jefuire
- pradă - jaf, hoție, captură, spoliere
- valvârtej - vâltoare, dezordine, învălmășeală, furtunos, iureș
- vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
- violent - vehement, dezlănțuit, furtunos, nestăpânit, năvalnic, impulsiv, coleric, belicos, abuziv
- furtișag - furt, găinărie
- furtunatic - furtunos, debordant, nestăpânit, dezlănțuit, năvalnic
- găinărie - coteț, potlogărie, hoție, învârteală
- impostură - escrocherie, șarlatanie, înșelătorie, fraudă, pungășie
- mâncătorie - intrigă, uneltire, mașinație, bârfeală, calomnie, delapidare, fraudă, escrocherie, hoție
- banditism - nelegiuire, crimă, ticăloșie, tâlhărie
- dezlănțuit - furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpânit, nestăvilit
- dosire - ascundere, tăinuire, șterpelire, sustragere, pitire
Dex furătură
- furătură (Rar) 1 Furt. 2 Lucru (de) furat.
- FURĂTÚRĂ, furături, (Rar) Furt, furtișag. – Fura + -ătură.
- FURĂTÚRĂ, furături, (Rar) Furt, furtișag. Tu m-ai îndemnat la furătură. SBIERA, P. 255.
- furătúră f., pl. ĭ. Furt: a trăi din furăturĭ. Lucru furat: haĭna asta e furătură.
- FURĂTÚRĂ s. v. furt.
- FURĂTURĂ furat, furt, hoție, pungășeală, pungășie, rapt, ( și ) hoțomănie, tîlhărie, robălie, ( și ) sfeteriseală, sfeterisire, tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag, (grecism ) sfeterismos, ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, mangleală, șuteală.
- furătúră, furături, s.f. – Lucru de furat (loc. Biserica Albă). – Din fura (< lat. furare) + suf. -ătură (DEX, MDA).