Dicționar de sinonime
Sinonime dezlănțuit
Cuvântul „dezlănțuit” are următoarele sinonime:
dezlănțuit ( adjectiv )
- furtunos
- impetuos
- năvalnic
- nestăpânit
- nestăvilit
Alte sinonime:
- debordant
- tumultuos
Sinonime Apropiate
- vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
- violent - vehement, dezlănțuit, furtunos, nestăpânit, năvalnic, impulsiv, coleric, belicos, abuziv
- furtunatic - furtunos, debordant, nestăpânit, dezlănțuit, năvalnic
- nestăpânit - aprig, focos, nestăvilit, vijelios, impetuos, năvalnic, impulsiv, agresiv, bătăios
- nestăvilit - nestăpânit, impetuos, dezlănțuit, nepotolit
- debordant - copleșitor, năvalnic, nestăvilit, tumultuos, dezlănțuit, nestăpânit
- furtunos - viforos, vijelios, vifornic, agitat, tulburat, zbuciumat, năvalnic, impetuos, violent
- aprig - iute, focos, impetuos, pornit, nestăpânit, aspru, dârz, nemilos, înverșunat
- dinamic - energic, activ, forte, impulsiv, dezlănțuit, impetuos
- valvârtej - vâltoare, dezordine, învălmășeală, furtunos, iureș
- vertiginos - precipitat, amețitor, vijelios, dezlănțuit
- furios - înfuriat, furibund, turbat, violent, nestăpânit, deliu
- impulsiv - nestăpânit, nervos, iute, necumpănit, holeric, bătăios
- iute - sprinten, vioi, alert, repede, grăbit, aprig, impulsiv, nestăpânit, precipitat
- nerăbdător - nestăpânit, agitat, impacientat, neastâmpărat, încordat, febril, surescitat, nervos
Dex dezlănțuit
- dezlănțuít, ~ă 1 ( fenomene naturale sau procese naturale; acțiuni sau manifestări ale oamenilor; conflicte, evenimente ) Care se declanșează brusc și se manifestă cu violență sau cu (zgomot de) mare intensitate dezlegat2, furtunos, năvalnic, nestăpânit, nestăvilit, tumultuos. 2 ( oameni) Care se năpustește cu furie (asupra cuiva sau a ceva) debordant, nestăpânit. 3 ( oameni) Angajat (într-o acțiune, într-o problemă ) cu pasiune. 4 ( oameni și animale) Furios peste măsură.
- DEZLĂNȚUÍT, -Ă, dezlănțuiți, -te, Care se manifestă cu o putere ce nu poate fi stăvilită. – dezlănțui.
- DEZLĂNȚUÍT, -Ă, dezlănțuiți, -te, (Despre forțele naturii; despre oameni sau despre forțe descătușate de ei) Pornit cu violență nestăvilită, declanșat. Mii de torente, năprasnic dezlănțuite, se zdrobesc de stînci. BOGZA, C. O. 64. ◊ (Adverbial) Afară mugește viscolul, se opintește în ferestre, în ușă, chiuie dezlănțuit de-a curmezișul Bărăganului. C. PETRESCU, A. 295.
- dezlănțuí 1 A da drumul la lanț. 2-3 ( fenomene naturale sau procese naturale, conflicte, evenimente ) A (se) porni brusc și a se manifesta cu violență sau cu (zgomot de) mare intensitate a se aprinde, a se declanșa, a se isca, a izbucni, (rar) a se prăvăli, a se scorni, a se sparge, a se stârni. 4 ( oameni) A se năpusti cu furie (asupra cuiva sau a ceva) a izbucni, (rar) a se prăvăli. 5 ( oameni) A se angaja (într-o acțiune, într-o problemă ) cu pasiune. 6 (; oameni) A se manifesta violent.