Dicționar de sinonime
Sinonime geambaș
Cuvântul „geambaș” are următoarele sinonime:
geambaș ( substantiv )
- negustor, samsar (de cal)
- șarlatan, hoț, escroc
Alte sinonime:
- sfârnar
- mecler
- samsar
- înșelător
- trișor
Sinonime Apropiate
- șarlatan - escroc, impostor, pungaș, hoțoman, potlogar, panglicar
- găinar - potlogar, hoț, pungaș, coțcar, borfaș, șarlatan, escroc
- coțcar - șarlatan, escroc, pungaș, hoțoman
- fraudă - înșelătorie, furt, hoție, pungășie, șarlatanie, delapidare, escrocherie, coțcărie
- șmecher - șiret, pehlivan, șoltic, viclean, șarlatan, afacerist, hoțoman
- șnapan - șarlatan, pungaș, escroc, potlogar, impostor
- farsor - păcălici, posnaș, glumeț, mincinos, escroc, coțcar, impostor, șarlatan, șnapan
- furt - hoție, delapidare, pungășie, sustragere, jaf, escrocherie, furtișag
- impostor - șarlatan, escroc, pungaș, farsor, șnapan
- impostură - escrocherie, șarlatanie, înșelătorie, fraudă, pungășie
- matrapazlâc - șarlatanie, escrocherie, înșelăciune
- mâncătorie - intrigă, uneltire, mașinație, bârfeală, calomnie, delapidare, fraudă, escrocherie, hoție
- gangster - bandit, tâlhar, criminal, escroc, hoț
- pradă - jaf, hoție, captură, spoliere
- râde - a face haz, a hohoti, a se veseli, a se distra
Dex geambaș
- geambaș 1 Intrigant. 2 Hoț. 3 (Complinit prin „de cai”) Negustor de cai. 4 Proxenet. 5 Om bun de gură.
- GEAMBÁȘ, geambași, Persoană care vindea cai sau mijlocea vânzarea cailor. – Din cambaz.
- GEAMBÁȘ, geambași, Persoană care vinde cai sau mijlocește vânzarea cailor. – Din cambaz.
- GEAMBÁȘ, geambași, (Adesea determinat prin «de cai») Negustor de cai (adesea hoț de cai). Veneau geambașii, se uitau, o căutau... iapa... își ciulea urechile, ca la apropierea lupului! CAMILAR, TEM. 65. Moș Nichifor era și geambaș de cai și, cînd îi venea la socoteală, făcea schimb ori vindea cîte-o iapă chiar în mijlocul drumului. CREANGĂ, P. 106.
- GEAMBÁȘ ~i m. Negustor sau samsar de cai. /<turc. țambaz
- geambaș m. 1. samsar de cai: Moș Nichifor era și geambaș de cai CR.; 2. fig. mijlocitor neonest. .
- geambáș m. (turc. pers. ğanbaz, d. pers. ğan, vĭață, și baz, joacă, adică „om care-șĭ joacă vĭața pe frînghie, funámbul”; ngr. dzambázis , sîrb. ğambaš, pol. dzambas). Samsar de caĭ. Fig. Șarlatan. – În est geámbaș, poate supt infl. pol. În Olt. gimbaș, „escroc”. V. saltimbanc și sfîrnar.
- geambaz geambaș
- geambăș geambaș
- geambaș