Dicționar de sinonime
Sinonime ghiftui
Cuvântul „ghiftui” are următoarele sinonime:
ghiftui ( verb )
- a se îmbuiba
- a se îndopa
- a se sătura
Alte sinonime:
- îmbuiba
- a [se] îmbuiba
- a [se] îndopa
- a [se] crivi
- a [se] încătărăma
Sinonime Apropiate
- îmbuibat - ghiftuit, îndopat, sătul, saturat
- îmbuiba - a se ghiftui, a se îndopa
- saț - îndestulare, îmbuibare, satisfacere, saturare
- răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
- schelet - osatură, om slab, umbră, slăbănog, schemă, schiță, plan
- velință - țesătură (groasă), pătură, cergă, lăicer, scoarță
- huzur - lăfăire, trândăvie, îmbuibare, belșug, bunăstare
- impregnat - îmbibat, saturat, plin de...
- întorsătură - curbă, ocol, serpentină, cot, cotitură, turnură, întorsătură
- mâncătură - rosătură, vătămare
- coroziune - erodare, roadere, rosătură, coeziune
- cot - cotitură, curbă, întorsătură, meandru, șerpuire, colț, unghi, cotlon, ungher
- cupon - bon, tichet, rest, bucată, parte (de țesătură)
- curbă - cotitură, cot, ocol, întorsătură, serpentină, cârmeală
- dezgusta - a se scârbi, a se sătura de
Dex ghiftui
- ghiftui 1-2 A da să mănânce sau a mânca extrem de mult a (se) îndopa, a (se) îmbuiba.
- GHIFTUÍ, ghiftuiesc, IV. Tranz și A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. –
- GHIFTUÍ, ghiftuiesc, IV. și ( și ) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. –
- GHIFTUÍ, ghiftuiesc, IV. A îndopa cu mîncare, a îmbuiba. După ce-i ghiftui cu mîncare bună... le puse așternuturi nouă să se hodinească. ȘEZ. IX 66. ◊ Pulsul ei nu dă mai mult de 30 de bătăi pe minut – L-ai pipăit?...- Pipăit cu toată știința medicală cu care m-am ghiftuit în curs de 40 de ani. ALECSANDRI, T. 1200.
- A GHIFTUÍ ~iésc tranz. fam. depr. A hrăni peste măsură; a îndopa; a supraalimenta; a supranutri. /Orig. nec.
- ghiftuì v. Mold. a îndopa: ghiftuit de toate, desgustul mă ’neacă AL.; fig. boierime ghiftuită de privilegiuri AL. .
- biftui ghiftui
- biftuĭésc V. ghiftuĭesc.
- ghiftuĭésc și (Cant.) biftuĭésc v. tr. (rudă cu buft, ca bondoc cu ghindoc. D. rom. vine rut. givtati, a. î.). Îndop, satur pînă în gît. V. refl. Mănînc pînă nu maĭ pot: m’am ghiftuit de (saŭ cu) mere! Fig. M’am ghiftuit de banĭ.
- ghiftui ( 1 și 3 ghiftuiesc, ghiftuiască)