Dicționar de sinonime
Sinonime gloabă
Cuvântul „gloabă” are următoarele sinonime:
gloabă ( substantiv )
- mârțoagă, dârloagă, dabilă
- bir, impozit, amendă
Alte sinonime:
- penalitate
- penalizare
- ispașă
- herâie
- zavescă
- mărțână
- bijoagă
- drâglă
- ghipcan
- meliță
- mânzoc
- șarlă
- talaniță
- toroapă
- dârdală
- jărpan
- meleajă
- melegar
- mârțogariu
- pârțotin
- ronghi
- scârtoagă
- rablă
- bătrân
- cal neputincios
- individ decrepit
- prăpădit
- taxă
Sinonime Apropiate
- dârloagă - mârțoagă, gloabă
- percepe - a simți, a sesiza, a înțelege, a observa, a distinge, a remarca, a încasa, a strânge, a aduna (impozite)
- vamă - taxă, uium, impozit, plată
- zeciuială - dijmă, bir, impozit
- haraci - tribut, dare, impozit
- imputa - a reproșa, a învinui, a mustra, a pune pe seama..., a amenda, a taxa, a sancționa
- bir - impozit, dare, contribuție, taxe, impunere
- contribuție - impozit, dare, bir, parte, cotă, aport, ofertă, ofrandă, obol
- corecta - a îndrepta, a rectifica, a amenda, a corija, a retușa
- dajdie - impozit, bir, dare
- dijmă - impozit, dare, bir
- dijmui - a taxa, a pune bir, a impozita, a sustrage, a șterpeli, a fura
- dare - impozit, dajdie, bir
- impunere - constrângere, obligație, silă, impozit, bir, taxă, dare
- imputare - reproș, învinuire, dojană, mustrare, acuzație, amendă, taxare, sancțiune
Dex gloabă
- gloabă 1 Amendă care se aplică cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime. 2 Taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces. 3 Obor de ~ Loc în care se închid vitele găsite pe proprietatea altcuiva. 4 Cal slab, bătrân mârțoagă, talan.
- GLOÁBĂ, gloabe, 1. Cal slab, prăpădit (și bătrân); mârțoagă. 2. Amendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime. ♦ Taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces. – Din globa.
- GLOÁBĂ, gloabe, 1. (Uneori determinat prin «de cal») Cal slab, prăpădit; mîrțoagă. Tîrgușoarele și satele sărace l-au primit pline de entuziasm... Spectacolele le da în aer liber, neanunțat cu afișe, alături de gloaba și căruța lui. SAHIA, N. 67. Vînători de dropii... mînînd în pas alene gloabele lor de călușei, au dat roată, ore, zile și luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi. ODOBESCU, S. III 14. 2. (Învechit) Despăgubire sau pedeapsă în bani; amendă. Popa dă aldămașul, popa plătește gloaba, strigau toți. HOGAȘ, H. 34. Tata a dat gloabă pentru mine. CREANGĂ, A. 50. ♦ Bir. Socotiră că este mai isteț să-și piardă urma în codri doar-doar vor izbuti să scape de gloaba turcului. GALACTION, O. I 280.
- GLOÁBĂ ~e f. 1) Cal (bătrân) slab și fără putere; mârțoagă. 2) înv. Amendă plătită de persoana care săvârșea un delict sau o crimă. /<sl. globa
Sinonimul cuvântului gloabă