Dicționar de sinonime
Sinonime grabnic
Cuvântul „grabnic” are următoarele sinonime:
grabnic ( adjectiv )
- iute, repede, rapid, neîntârziat
- imediat, curând, îndată, prompt
- urgent, presant
Alte sinonime:
- grăbit
- întins
- precipitat
- repezit
- zorit
- silit
- silnic
- pripitor
- tare
- pripește
- devreme
- fuga
- numaidecit
- tudila
- degrabă
- momentan
- nepristan
- numai
- mintenaș
- minteni
- peșin
- techer-mecher
- operativ
- sorgoș
grabnic ( adverb )
- curând
- fără întârziere
- imediat
- iute
- în goană
- în grabă
- prompt
- repede
Sinonime Apropiate
- imediat - numaidecât, repede, iute, grabnic, îndată, rapid, degrabă
- numaidecât - acum, imediat, îndată, grabnic, iute, neîntârziat, rapid, degrabă, momentan
- îndată - imediat, numaidecât, acuși, acum, grabnic, iute, rapid, momentan, repede
- prompt - imediat, grabnic, repede, operativ, expeditiv, neîntârziat
- presant - urgent, grabnic, imperios, neîntârziat
- grabă - zor, viteză, repezeală, iuțeală, rapiditate, urgență, nerăbdare, precipitare, pripă
- grăbit - grabnic, iute, zorit, precipitat, rapid, repede, accelerat
- expeditiv - iute, prompt, repede, operativ, grabnic
- fuga - repede, grabnic, îndată, neîntârziat
- iuțeală - grabă, viteză, rapiditate, repeziciune, sprinteneală
- curând - devreme, degrabă, îndată, numaidecât
- degrabă - repede, curând
- acum - în acest moment, neîntârziat, imediat, numaidecât, îndată, acuși, momentan, actualmente
- promptitudine - rapiditate, operativitate, repeziciune
- viteză - rapiditate, iuțeală, repeziciune, velocitate
Dex grabnic
- grabnic, ~ă , gramn~, ~avn~ / ~ici, ~ice / grabă + -nic] 1 a Care se grăbește. 2 a Care arată grabă (1). 3 a Care se întâmplă repede, pe neașteptate. 4 a Care trebuie făcut fără întârziere. 5 a Care vine și trece repede. 6 a Care merge repede. 7 a Iute în mișcări. 8 a (Pop; fructe) Care se coace prea repede. 9 a (; ; ) Moarte (sau ucidere) ~ă Moarte (sau ucidere) accidentală. 10 a Moarte grafnică Apoplexie. 11 a (; cu compliniri introduse prin prepoziția la) Iute din fire impulsiv, pripit. 12 a (; oameni) Nesocotit. 13 Repede. 14 În grabă. 15 În pripă.
- GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + -nic.
- GRÁBNIC1 În grabă, în pripă, iute. Puse mîna stîngă pe spadă și cu dreapta își pipăi și-și îndreptă grabnic gulerul. SADOVEANU, O. VII 90. Moș Nichifor... grabnic a și alergat la schitul Vovidenia. CREANGĂ, P. 110. Pus-ai toate la cale? întrebă el, viind grabnic cătră armașul său. NEGRUZZI, S. I 148.
Antonime grabnic
- Grabnic ≠ încet