Dicționar de sinonime

Sinonime grabnic

Cuvântul „grabnic” are următoarele sinonime:

grabnic ( adjectiv )
  1. iute, repede, rapid, neîntârziat
  2. imediat, curând, îndată, prompt
  3. urgent, presant
Alte sinonime:
  • grăbit
  • întins
  • precipitat
  • repezit
  • zorit
  • silit
  • silnic
  • pripitor
  • tare
  • pripește
  • devreme
  • fuga
  • numaidecit
  • tudila
  • degrabă
  • momentan
  • nepristan
  • numai
  • mintenaș
  • minteni
  • peșin
  • techer-mecher
  • operativ
  • sorgoș
grabnic ( adverb )
  • curând
  • fără întârziere
  • imediat
  • iute
  • în goană
  • în grabă
  • prompt
  • repede


Sinonime Apropiate

  • imediat - numaidecât, repede, iute, grabnic, îndată, rapid, degrabă
  • numaidecât - acum, imediat, îndată, grabnic, iute, neîntârziat, rapid, degrabă, momentan
  • îndată - imediat, numaidecât, acuși, acum, grabnic, iute, rapid, momentan, repede
  • prompt - imediat, grabnic, repede, operativ, expeditiv, neîntârziat
  • presant - urgent, grabnic, imperios, neîntârziat
  • grabă - zor, viteză, repezeală, iuțeală, rapiditate, urgență, nerăbdare, precipitare, pripă
  • grăbit - grabnic, iute, zorit, precipitat, rapid, repede, accelerat
  • expeditiv - iute, prompt, repede, operativ, grabnic
  • fuga - repede, grabnic, îndată, neîntârziat
  • iuțeală - grabă, viteză, rapiditate, repeziciune, sprinteneală
  • curând - devreme, degrabă, îndată, numaidecât
  • degrabă - repede, curând
  • acum - în acest moment, neîntârziat, imediat, numaidecât, îndată, acuși, momentan, actualmente
  • promptitudine - rapiditate, operativitate, repeziciune
  • viteză - rapiditate, iuțeală, repeziciune, velocitate

Dex grabnic

  • grabnic, ~ă , gramn~, ~avn~ / ~ici, ~ice / grabă + -nic] 1 a Care se grăbește. 2 a Care arată grabă (1). 3 a Care se întâmplă repede, pe neașteptate. 4 a Care trebuie făcut fără întârziere. 5 a Care vine și trece repede. 6 a Care merge repede. 7 a Iute în mișcări. 8 a (Pop; fructe) Care se coace prea repede. 9 a (; ; ) Moarte (sau ucidere) ~ă Moarte (sau ucidere) accidentală. 10 a Moarte grafnică Apoplexie. 11 a (; cu compliniri introduse prin prepoziția la) Iute din fire impulsiv, pripit. 12 a (; oameni) Nesocotit. 13 Repede. 14 În grabă. 15 În pripă.
  • GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică.Grabă + -nic.
  • GRÁBNIC1 În grabă, în pripă, iute. Puse mîna stîngă pe spadă și cu dreapta își pipăi și-și îndreptă grabnic gulerul. SADOVEANU, O. VII 90. Moș Nichifor... grabnic a și alergat la schitul Vovidenia. CREANGĂ, P. 110. Pus-ai toate la cale? întrebă el, viind grabnic cătră armașul său. NEGRUZZI, S. I 148.


Antonime grabnic

  • Grabnic ≠ încet


Sinonimul cuvântului grabnic

Sinonimul cuvântului grabnic


Testează-te!