Dicționar de sinonime
Sinonime grăbit
Cuvântul „grăbit” are următoarele sinonime:
grăbit ( adjectiv )
- grabnic
- iute
- zorit
- precipitat
- rapid
- repede
- accelerat
Alte sinonime:
- zornic
- des
- întins
- repezit
- silit
- silnic
- pripitor
- iuțit
- fără răgaz
- în viteză
grăbit ( adverb )
- des
- zornic
Sinonime Apropiate
- grabnic - iute, repede, rapid, neîntârziat, imediat, curând, îndată, prompt, urgent
- imediat - numaidecât, repede, iute, grabnic, îndată, rapid, degrabă
- iute - sprinten, vioi, alert, repede, grăbit, aprig, impulsiv, nestăpânit, precipitat
- îndată - imediat, numaidecât, acuși, acum, grabnic, iute, rapid, momentan, repede
- zorit - iute, rapid, presat, accelerat, îmboldit
- numaidecât - acum, imediat, îndată, grabnic, iute, neîntârziat, rapid, degrabă, momentan
- expeditiv - iute, prompt, repede, operativ, grabnic
- prompt - imediat, grabnic, repede, operativ, expeditiv, neîntârziat
- viteză - rapiditate, iuțeală, repeziciune, velocitate
- grabă - zor, viteză, repezeală, iuțeală, rapiditate, urgență, nerăbdare, precipitare, pripă
- iuțeală - grabă, viteză, rapiditate, repeziciune, sprinteneală
- fuga - repede, grabnic, îndată, neîntârziat
- presant - urgent, grabnic, imperios, neîntârziat
- promptitudine - rapiditate, operativitate, repeziciune
- spirt - alcool, dinamic, agil, iute, vioi, harnic
Dex grăbit
- grăbit, ~ă / ~iți, ~e / grăbi] 1 a Care face repede toate pregătirile necesare. 2 a ( oameni) Care merge repede pentru a ajunge undeva. 3 a Care acționează cât mai repede. 4 a Care acționează în grabă și fără prea multă chibzuială. 5 a ( fructe) Copt repede. 6 ( grăbghită) Plăcintă din mălai și aluat de pâine. 7 (; grăbghită) Clătită (6).
- GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – grăbi.
- GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, Care se grăbește; zorit. Tătarii mîncau grăbiți lîngă capetele cailor. SADOVEANU, O. VII 17. Viforul noapte-nălța în calea grăbitelor trenuri Albele lui baricade de-omăt, strămutîndu-le-ntr-una. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 100. Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce am fost, o uitasem acasă. CREANGĂ, A. 20. ◊ (Adverbial) Și-atunci din tron s-a ridicat Un împărat după-mpărat, Și regii-n purpur s-au încins, Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins, Ca niciodat’. COȘBUC, P. I 54.
- grăbit a. zorit.
- grăbít, -ă adj. Care e făcut în grabă, pripit: lucru grăbit. Care se grăbește, pripit: oamenĭ grăbițĭ.
- grăbghită grăbit
Antonime grăbit
- Grăbit ≠ agale, cătinel, domol, încet
Sinonimul cuvântului grăbit