Dicționar de sinonime
Sinonime gravat
Cuvântul „gravat” are următoarele sinonime:
gravat ( adjectiv )
- amprentat
- cizelat
- incrustat
- sculptat
- tăiat
Sinonime Apropiate
- grosolan - brut, necizelat, nelucrat, neșlefuit, nefinisat, butucănos, bădăran, primitiv, incult
- necioplit - necizelat, grosolan, brutal, nepoliticos, necrescut, neșlefuit, grobian, necivilizat
- brut - neprelucrat, nefinisat, necioplit, grosolan, primitiv, necizelat
- butucănos - grosolan, nefinisat, necioplit, necizelat
- cruciș - încrucișat, întretăiat, oblic, sașiu, strabic
- dăltuit - cioplit, sculptat
- întrerupt - intermitent, întretăiat, rupt, tăiat, oprit, sistat
Dex gravat
- gravat2, ~ă Care a fost supus operației de gravare.
- gravat1 Gravare.
- GRAVÁT, -Ă, gravați, -te, Care a fost supus operației de gravare. – grava.
- GRAVÁT, -Ă, gravați, -te, Supus operației de gravare. Lipan deschise capacul gravat al cronometrului de aur. C. PETRESCU, C. V. 11.
- grava A săpa imagini, ornamente, litere într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ.
- GRAVÁ, gravez, I. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din graver.
- GRAVÁ, gravez, I. A săpa o imagine, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din graver.
- GRAVÁ, gravez, I. A scobi în piatră, în lemn, în metal etc. pentru a executa diferite semne sau figuri, în relief sau în adîncime, cu ajutorul unor instrumente sau a unor mijloace chimice speciale, în vederea înfrumusețării obiectelor sau pentru a reproduce ulterior semnele sau figurile. Ceasornicul gros de argint gravat cu o scenă de vînătoare. DUMITRIU, B. F. 124. Lespezi de piatră cioplită... gravate cu inscripțiuni slavone. ODOBESCU, S. II 219.