Dicționar de sinonime
Sinonime întrerupt
Cuvântul „întrerupt” are următoarele sinonime:
întrerupt ( adjectiv )
- intermitent
- întretăiat
- rupt
- tăiat
- oprit
- sistat
Sinonime Apropiate
- intermitent - discontinuu, întrerupt, neregulat
- lacunar - incomplet, discontinuu, întrerupt
- neobosit - activ, harnic, laborios, silitor, neostenit, perseverent, stăruitor, neîntrerupt, necontenit
- cruciș - încrucișat, întretăiat, oblic, sașiu, strabic
- continuu - necurmat, neîntrerupt, neîncetat, necontenit, mereu, susținut, perpetuu, întruna
- necontenit - continuu, neîncetat, neîntrerupt, necurmat, permanent, veșnic, întruna, neostoit, nepregetat
- dintotdeauna - totdeauna, mereu, neîntrerupt
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
- prohibit - oprit, interzis, ilegal, ilicit
- sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- sporadic - intermitent, discontinuu, disparat, întâmplător, răzleț
Dex întrerupt
- întrerupt, ~ă 1 a ( o acțiune) Care este temporar suspendat. 2 a ( o persoană) Care este oprit în timp ce vorbește. 3 a Oprit în cursul desfășurării unei activități. 4 a ( curentul electric) Oprit brusc. 5 Cu întreruperi. 6 a Fără continuitate rupt, tăiat.
- ÎNTRERÚPT, -Ă, întrerupți, -te, Care este temporar oprit, suspendat. ♦ (Adverbial) Cu întreruperi. ♦ Care are continuitatea oprită; rupt, tăiat. Fir întrerupt. – întrerupe.
- ÎNTRERÚPT, -Ă, întrerupți, -te, (Despre acțiuni în desfășurare) Care este oprit temporar; curmat, suspendat. Discuție întreruptă. ♦ (Adverbial) Cu întreruperi, fără continuitate. Vezi, zise ea întrerupt, acolo-i sărmanul. EMINESCU, N. 76. ♦ Cu continuitatea suprimată; tăiat, rupt. Fir întrerupt.
- ÎNTRERÚPT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTRERUPE și A SE ÎNTRERUPE. 2) și adverbial (în opoziție cu continuu) Care are întreruperi. /v. a (se) întrerupe
- întrerupt a. 1. suspendat; 2. fig. fără șir șau continuitate.
- *întrerúpt, -ă adj. Fără continuitate. Adv. A scrie întrerupt.
- întrerumpe întrerupe
- întrerupe 1-2 A (se) suspenda temporar desfășurarea unei acțiuni. 3-4 (A opri pe cineva sau) a se opri în cursul desfășurării unei activități. 5 A opri pe cineva în timp ce vorbește. 6 ( curentul electric) A se opri brusc. 7 A stingheri pe cineva de la ceva.
- ÎNTRERÚMPE III. întrerupe.