Dicționar de sinonime
Sinonime hâțâi
Cuvântul „hâțâi” are următoarele sinonime:
hâțâi ( verb )
- a clătina
- a zgâlțâi
- a balansa
Alte sinonime:
- zgâlțâi
- a hâțâna
- a hodorogi
- a hurduca
- a hurducăi
- a hurui
- a scutura
- a zdroncăni
- a zdruncina
- a zgudui
- a bălăbăni
- a drâgâi
- a zducni
- a se agita
- a se îmbrânci
- a legăna
Sinonime Apropiate
- zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
- zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- legăna - a oscila, a balansa, a clătina, a se amăgi, a se înșela
- legănat - oscilant, clătinat, balansat, tărăgănat, lent
- clătina - a balansa, a clăti, a oscila, a legăna, a bascula, a bălăbăni, a bâțâi, a pendula, a se împletici
- clăti - a clătina, a legăna, a balansa, a clinti, a zdruncina, a deplasa, a limpezi (rufe)
- cumpăni - a cântări, a echilibra, a compensa, a pondera, a se legăna, a balansa, a se clătina, a șovăi, a oscila
- cutremura - a clătina, a zgudui, a zdruncina, a scutura, a zgâlțâi, a înfiora, a înfricoșa, a tresări
- smuci - a se zbate, a se smulge, a zgâlțâi, a scutura
- șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
- hurduca - a zgâlțâi, a scutura
- flutura - a fâlfâi, a clătina, a legăna, a agita, a mișca, a vântura
- nesigur - nehotărât, dezorientat, îndoielnic, incert, problematic, ezitant, șovăitor, clătinat, riscant
- balans - pendulare, oscilare, clătinare, legănare
Dex hâțâi
- HÂȚÂÍ, hấțâi, IV. și A (se) hâțâna. – Hâț + -âi.
- A HÂȚÂÍ hâțâi tranz. A mișca încolo și încoace; a clătina; a hâțâna. /hâț + suf. ~âi
- hâțăi 1-6 A (se) hâțâna (1-6). 7-8 A (se) legăna. 9-10 A (se) zgâlțâi.
- HÎȚÎÍ, hî́țîi, IV. (Regional) A hîțîna. Hîțîi copaciul pînă ce-l scoase din rădăcină. ISPIRESCU, la TDRG.
- hățăì v. a trage încolo și încoace: el hățăi copaciul până ce-l scoase din rădăcină ISP. .
- hî́țîĭ (Munt.) și hî́lțîĭ (Olt.), a -í, și hî́țîn (Mold.) și hî́lțîn (Munt. vest), a -á v. tr. (bg. hŭlcan, sughiț, rudă cu hîț, huța-huța, zgîlțîĭ, hîltîcîĭ, bîțîĭ, fîțîĭ ș. a. Cp. și cu vsl. *hvĕĭati, ceh. chviti, a hîțîna. Bern. 1, 407). Zgîlțîĭ, clatin, scutur: a hîțîna un pom, o masă (a hîlțîi în rev. I. Crg. 5, 125). V. refl. Mă clatin, mă honcăĭ (despre o masă șchĭoapă, o trăsură hodorogită). – Și húțun, a -á (Bihor. Șez. 37, 131).
- hâțâiu, -țâe 3, -țâiam 1
- HÂȚÂÍ vb. v. zgâlțâi.
- HÎȚÎI a clătina, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui, a bălăbăni, a drîgîi, a zducni. (Căruța l-a ~ bine.)
- hâțâí, hâțâiesc, vb. refl. – 1. A se agita. 2. A se legăna. 3. A se zgâlțâi. 4. A se îmbrânci. – Din hâț2 + suf. -âi (Șăineanu, DEX, MDA).