Sinonime hului

Cuvântul „hului” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• dărâmătură - surpătură, ruină, șandrama
• dărâma - a distruge, a nărui, a demola, a risipi
• distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
• cădere - căzătură, picare, prăbușire, năruire, surpare, lăsare, coborâre, așternare, eșec
• turui - a pălăvrăgi, a trăncăni, a sporovăi, a hurui, a face zgomot
• groapă - scobitură, adâncitură, bortă, mormânt, râpă, surpătură, scufundătură
• hâi - a dărâma, a povârni, a nimici
• hernie - boșorogeală, vătămătură, hâitură, surpătură
• încadra - a înrăma, a chenărui, a mărgini, a înconjura, a angaja, a primi, a intra, a lua, a se adapta
• nimici - a distruge, a nărui, a desființa, a prăpădi, a pustii, a devasta, a stârpi, a spulbera, a lichida
• culca - a se întinde, a se așterne, a se lungi, a dărâma, a doborî, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a secera
• dărăpăna - a se ruina, a se surpa
• doborî - a prăvăli, a răsturna, a trânti, a prăbuși, a dărâma, a răpune, a distruge, a înfrânge, a nimici
• epavă - ruină, resturi, dărâmături, distrugere
• măcina - a râșni, a fărâmița, a sfărma, a pulveriza, a strivi, a ruina, a distruge, a degrada, a nimici

Dex hului

• hului2 v hurui
• hului1 1 A se dărâma. 2 A cădea într-o parte. 3 A se obosi cu lucrul.
• HULUÍ IV hurui.
• HULUÍ IV. hurui.
• hurui1 1 A face un zgomot ca acela al mersului unei căruțe a hodorogi (1), a hurdui (1) 2 A rostogoli cu zgomot un butoi a hurdui (2). 3 A face zgomotul de cădere a mai multor obiecte tari unul peste altul a hurdui (3). 4 A se descărca mai multe pistoale. 5 ( porumbel sau curcan) A emite sunetul caracteristic speciei. 6 A se dărâma.
• hurui2 a hului1
• HURUÍ, 3 húruie, IV. 1. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. A se dărâma, a se surpa, a se nărui. – Formație onomatopeică.
• URUÍ1 IV hurui.
• HURUÍ, 3 húruie, IV. 1. A face un zgomot ca acela ce se aude cînd umblă o căruță, cînd se rostogolește un butoi sau cînd cad mai multe obiecte tari unul peste altul dintr-o dată; a durui. Prin pod șoarecii huruiau: dăduse de nuci. SADOVEANU, P. 105. Camionul a început să huruie. Tare. Asurzitor. SAHIA, N. 92. Pe afară mai huruia cînd și cînd cîte-o trăsură. SANDU-ALDEA, D. N. 252. 2. A se dărîma, a se nărui, a se surpa. O casă care era să să huruie, de veche. RETEGANUL, P. IV 54. – Variante: (2) huluí (SLAVICI, N. I 55), (1) uruí (IOSIF, P. 37, COȘBUC, P. I 102) IV.

Sinonimul cuvântului hului

Testează-te!