Dicționar de sinonime
Sinonime imparțial
Cuvântul „imparțial” are următoarele sinonime:
imparțial ( adjectiv )
- drept
- neparțial
- nepărtinitor
- obiectiv
- nefățărit
- corect
Sinonime Apropiate
- obiectiv - real, just, imparțial, drept, nepărtinitor
- echitabil - just, drept, cinstit, corect, imparțial, obiectiv
- obiectivitate - corectitudine, realism, imparțialitate, nepărtinire
- dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- leal - cinstit, drept, corect, devotat, sincer, fidel
- nepărtinitor - imparțial
- corect - drept, adevărat, just, exact, precis, cinstit, cumsecade, onest, integru
- corecta - a îndrepta, a rectifica, a amenda, a corija, a retușa
- corectiv - îndreptare, rectificare, corijare
- corija - a corecta, a îndrepta
- erată - corrigenda, de corectat, îndreptări
- drept - direct, rectiliniu, orizontal, vertical, în picioare, neînclinat, corect, just, integru
- amenda - a penaliza, a sancționa, a îndrepta, a corecta, a ameliora
- pravilă - lege, normă, îndreptar, cod
Dex imparțial
- imparțial, ~ă 1 a Care face o apreciere obiectivă. 2-3 , a (În mod) nepărtinitor.
- IMPARȚIÁL, -Ă, imparțiali, -e, Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv, drept. – Din impartial.
- IMPARȚIÁL, -Ă, imparțiali, -e, (Despre oameni) Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv. E de prisos a spune că vom fi imparțiali, căci avem pe public judecător. MACEDONSKI, O. IV 45. Iată, mi-am zis, un critic în adevăr modern, pe cît de luminat pe atîta de imparțial. CARAGIALE, O. VII 36. – Pronunțat: -ți-al.
- IMPARȚIÁL, -Ă Nepărtinitor, obiectiv, drept. .
- IMPARȚIÁL, -Ă nepărtinitor, obiectiv. (< fr. impartial)
- IMPARȚIÁL ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care nu este parțial; care procedează în conformitate cu adevărul și dreptatea; nepărtinitor; just; drept. /<fr. impartial
- imparțial a. nepărtinitor: istoricul cată să fie imparțial.
- *imparțiál, -ă adj. (in și parțial; fr. impartial). Nepărtinitor, care nu ține parte nimănuĭ, ci împarte justiția conform legilor eĭ: judecător imparțial. Adv. Cu imparțialitate, fără părtinire.
- IMPARȚIÁL adj. v. drept.
- IMPARȚIAL drept, neparțial, nepărtinitor, obiectiv, nefățărit. (Om ~.)
Antonime imparțial
- Imparțial ≠ părtinitor
- Imparțial ≠ parțial