Sinonime corect

Cuvântul „corect” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• cinstit - corect, onest, integru, prob, incoruptibil, loial, de bună credință, nepătat, virtuos
• prob - cinstit, corect, cumsecade
• incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
• integru - cinstit, onest, corect
• leal - cinstit, drept, corect, devotat, sincer, fidel
• corectitudine - cinste, onestitate, probitate, integritate, lealitate
• demn - onest, cinstit, corect, ireproșabil, vrednic, cumsecade
• echitabil - just, drept, cinstit, corect, imparțial, obiectiv
• adevărat - real, aievea, cert, veridic, de netăgăduit, sigur, corect, just, exact
• drept - direct, rectiliniu, orizontal, vertical, în picioare, neînclinat, corect, just, integru
• incorigibil - onest, dintr-o bucată, inflexibil, cinstit, moral, integru
• malonest - necinstit, incorect
• necinstit - dezonorat, violat, siluit, pângărit, profanat, incorect, neonest, ilegal
• cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
• cumsecade - bun, onest, omenos, loial, cinstit, tolerant, politicos, blajin, prietenos

Dex corect

• corect, ~ă 1 Care respectă regulile dintr-un domeniu dat. 2 Așa cum trebuie. 3 Fără greșeală. 4 ( oameni) Care are o ținută, atitudine, purtare ireproșabilă. 5 Cinstit.
• CORÉCT, -Ă, corecți, -te, 1. Care respectă regulile, normele dintr-un domeniu dat; așa cum trebuie. 2. (Despre oameni) Care are o ținută, o purtare, o atitudine ireproșabilă; cinstit, leal. – Din correct, correctus.
• CORÉCT, -Ă, corecți, -te, 1. Conform cu regulile juste (ale artei, ale științei, ale gramaticii etc.); așa cum trebuie. Vorbirea curentă și corectă în limba rusă nu este posibilă fără cunoașterea cît mai completă și mai precisă a structurii gramaticale a limbii ruse. L. ROM. 1953, 1, 67. Gramatica... ne învață a vorbi și a scrie o limbă corect. CREANGĂ, A. 87. Aceste două modeluri, caracterizate unul prin grația corectă și prin vigoarea juvenilă a antichității, celalt prin eleganța mai răsfățată și mai sumptuoasă a Renașterii. ODOBESCU, S. III 58. ◊ (Adverbial) Vorbea limpede, corect, liniștit. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. Ridicîndu-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atît de netedă, albă, corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută a tînărului meu. EMINESCU, N. 35. 2. (Despre persoane) Care are o ținută, o purtare, o atitudine ireproșabilă; cinstit. Te cunosc toți că ești un funcționar corect. CARAGIALE, O. II 237. ◊ (Adverbial) Cu țăranii se purta corect. REBREANU, E. I 54.

Antonime corect

• Corect ≠ eronat, greșit, incorect, defectuos, corupt, necinstit, neonest, necorect

Sinonimul cuvântului corect

Testează-te!