Dicționar de sinonime
Sinonime obiectivitate
Cuvântul „obiectivitate” are următoarele sinonime:
obiectivitate ( substantiv )
- corectitudine
- realism
- imparțialitate
- nepărtinire
Alte sinonime:
- neparțialitate
- obiectivism
- echitate
- neutralitate
Sinonime Apropiate
- dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate
- virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
- franchețe - sinceritate, onestitate, cinste, corectitudine, loialitate
- moralitate - cinste, omenie, corectitudine, etos
- necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
- cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
- egalitate - echivalență, paritate, echitate, dreptate, justețe, nepărtinire, netezime, regularitate
- bună-credință - sinceritate, corectitudine
- greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
Dex obiectivitate
- obiectivitate 1 Însușire a ceea ce există în mod obiectiv (1). 2 Imparțialitate.
- OBIECTIVITÁTE 1. Însușirea a ceea ce este obiectiv (I 1). 2. Nepărtinire, imparțialitate. – Din objectivité (după obiectiv).
- OBIECTIVITÁTE 1. Însușire a ceea ce este obiectiv (1). 2. Imparțialitate, nepărtinire, lipsă de idei preconcepute în aprecierea, în raționamentul cuiva. Mai este încă o categorie foarte mică... dar pe care, pentru interesul obiectivitătii cercetării de față, nu trebuie s-o dăm uitării. CARAGIALE, O. III 219. – Pronunțat: -bi-ec-.
- OBIECTIVITÁTE 1. Caracterul a ceea ce este obiectiv (1). ♦ Nepărtinire, imparțialitate. 2. Categorie a teoriei cunoașterii care desemnează valoarea și adecvarea cunoștințelor la obiectul lor. .
- OBIECTIVITÁTE 1. caracterul a ceea ce este obiectiv (I,1 ). ◊ nepărtinire, imparțialitate. 2. (fil.) categorie a teoriei cunoașterii, valoarea și adecvarea cunoștințelor la obiectul lor. (< fr. objectivité)
- OBIECTIVITÁTE f. 1) Caracter obiectiv; nepărtinire; imparțialitate. 2) filoz. Existență reală a lumii, independentă de conștiința și de voința subiectului cunoscător. /<fr. objectivité
- obiectivitate f. 1. calitatea celor obiective; 2. existența obiectelor în afară de noi.
- *obĭectivitáte f. (d. obĭectiv). Calitatea de a fi obĭectiv: obĭectivitatea uneĭ judecățĭ, unuĭ judecător.
- OBIECTIVITÁTE s. imparțialitate, nepărtinire, (rar) neparțialitate, (ieșit din uz) obiectivism. (A dat dovadă de ~.)
Antonime obiectivitate
- Obiectivitate ≠ subiectivitate