Sinonime isprăvire

Cuvântul „isprăvire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
• absolvență - încheiere, absolvire, terminare
• încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
• final - sfârșit, capăt, încheiere, terminare, deznodământ, epilog, fine, ultim, încheietor
• sfârșit - final, încheiere, terminare, capăt, stingere, moarte, deces
• sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
• istovire - epuizare, vlăguire, extenuare
• marasm - istovire, epuizare, descurajare, extenuare, sfârșeală
• deznodământ - sfârșit, încheiere, final, epilog, fine
• extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
• capăt - limită, sfârșit, terminație, cap, fine, extremitate, final, bucată, fragment
• fine - sfârșit, final, încheiere
• finit - limitat, mărginit, circumscris, delimitat, terminat, încheiat, isprăvit
• gata - isprăvit, terminat, finisat, pregătit, aranjat, gătit, aproape să, pe punctul de a, mai să ...
• perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate

Dex isprăvire

• isprăvire 1 Corectare. 2 Izbândă. 3 Rezolvare a unei cauze prin darea unei sentințe isprăvit1 (3). 4 Terminare a unei lucrări, a unei acțiuni executare, isprăvenie (1), isprăvit1 (4), sfârșire. 5 Obținere a ceva de la cineva după multe stăruințe isprăvit1 (5). 6 Lucrare pentru cineva isprăvit1 (6). 7 Îngrijire a cuiva isprăvit1 (7). 8 Terminare a unei acțiuni începute isprăvit1 (8). 9-10 Rămânere (fără provizii sau) fără bani isprăvit1 (9-10). 11 Ucidere a cuiva isprăvit1 (11).
• ISPRĂVÍRE, isprăviri, Acțiunea de a (se) isprăvi și rezultatul ei. – isprăvi.
• isprăvi 1-2 A (se) corecta. 3 A rezolva o cauză prin darea unei sentințe, a unei hotărâri. 4 A duce la bun sfârșit o acțiune a izbuti, a reuși. 5 A obține ceva de la cineva după multe stăruințe a dobândi. 6 A lucra pentru ceva. 7 A îngriji pe cineva. 8-9 A (se) termina o acțiune începută. 10-11 A (se) ~ de moară A nu mai avea ce măcina. 12 A rămâne fără bani. 13 A ucide pe cineva.
• ISPRĂVÍ, isprăvesc, IV. 1. și A duce sau a ajunge până la sfârșit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ◊ Pe isprăvite = aproape de sfârșit, pe sfârșite. ◊ Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăvește odată! = taci! termină! S-a isprăvit = a) ai dreptate, așa e; b) nu mai e nimic de făcut. 2. A face să se prăpădească, să dispară. ◊ S-a isprăvit cu el. – Din ispraviti.

Sinonimul cuvântului isprăvire

Testează-te!